Fragmentarium. Cum tace un peste

Gorun Manolescu decupeaza din ontic crampeie, stari si fapte si le transpune in scris. Mesajul lucrarii este criptic, lasand in seama cititorului decodificarea sensurilor: In termenii autorului: „Problema este ca cititorul sa gaseasca, in stil propriu, firul rosu ce uneste fragmentele textului”.
Continuand „fragmentarismul” din vol. Fragmentarium : fictionale , Gorun Manolescu, prezinta – in aceasta lucrare, un sens al intregului, mizand, in primul rand, pe o metafora la nivelul acestui „intreg” (Metafora vie” – Ricoeur; „Metafora revelatoare” – Blaga).
Autorul nu neglijeaza, acolo unde este cazul, metafora la nivel de cuvant, propozitie, fraza, paragraf, capitol. Volumul este structurat in trei parti.
Prima partea cuprinde proze scurte precum: Crevasa, platoul de filmare si luna plina, Povestire romantioasa sau Avatar. In cea de-a doua parte regasim o piesta de teatru intr-un act si evocari ale autorului.
Mentionam faptul ca piesa – Evadarea nereusita – a intrat in repetitie la teatrul Nottara din Bucuresti, in 1969, cu Stefan Iordache in rolul principal. Ultima parte a lucrarii, intitulata sugestiv The end, cuprinde fragmente de roman.
Specificul scriiturii lui Gorun Manolescu a fost intotdeauna eruditia dublata de un carnavalesc bine temperat. Pe urmele lui Tutea – dar mult mai putin incalcit si mai precis in delegarea cuvintelor, teoreticianul isi distribuie ideile si conceptele in proze scurte si scenete.
Nemaipomenita vitalitate a scriiturii face posibil un spectacol livresc cu actori ca Borges, Baudrillard sau Kafka. Limbajul este zvelt, deloc fanariot.
Inteligenta se revarsa mereu in ironii, dar si efectele stilistice sunt sanatoase si plastice, nu doar zorzoane. Pentru initiatii in cultura, spectacolul e un adevarat deliciu si o enciclopedie condensata.
Pentru amatorii inteligenti, o hibridizare stralucita. Pentru cei nici-nici (oute-oute), textele sunt durere si intristare, adica stimulent crancen.
Interesant este si stilul fragmentarist al textelor, care le confera expresivitate si intensiune sporite, cum spune autorul in Preambul. -Felix Nicolau Propria mea viata.
Care incepe sa se deruleze cu incetinitorul. Cu o secventa subliminala inclusa intre pauzele infinitezimale ale unei reclame de prost gust.
Secventa care ma obsedeaza. Si a carei obsesie n-o pricep decat atunci cand derulez spotul reclamei.
La o viteza la care timpul aproape ca incremeneste. Si vad, Doamne, vad!
Aceasta secventa a propriei copilarii. Violata.
Ucisa apoi. Cu o atrocitate de neimaginat…
– Gorun Manolescu (fragment)