Exercitii de Apreciere. Intrebari si Raspunsuri

„Doamne de unde vine omul acesta?!” Tot ce povestea, tot ce spunea, rasunau ca un adevar puternic in fiecare celula din mine! Radeam si ascultam, ascultam si radeam, timp de mai bine de o luna, parca trecusem printr-o moarte clinica, mi-au trecut prin fata ochilor toate momentele copilariei mele, toate suferintele, toate incercarile, toate deciziile luate si toate impotrivirile catre viata, catre Dumnezeu!
Mi-au rasunat in cap zile intregi: „De la mine au fost si acestea”, si parca toate prindeau sens! Era ca un raspuns sau mai bine zis ca o CONFIRMARE la tot ce traisem, la toata lupta mea si la toata osteneala.
„Omul nu-l iubeste pe Dumnezeu, fuge de El, nu il vrea!” si asa este! As mai adauga aici ca ii este frica, ii este teama de iubirea lui Dumnezeu, pentru ca, iubindu-l pe Dumnezeu, intelege ca nu mai are nevoie de nimic, ca lumea aceasta nu conteaza si ar fi un nebun in lume, un nebun in ochii celorlalti!
Ca sa il poti iubi pe Dumnezeu trebuie sa vrei sa fii prost, nebun, dus cu capul, iar asta nu o vrea nimeni! – Ina din Franta