Orasul cu femei triste

Poezia Marilenei Apostu este sobra si voit distanta pentru a masca tandretea ce o invadeaza freatic. Poemele poarta aparent marca resemnarii.
In realitate, au un freamat de curiozitate si nerabdare. Versurile sunt surprinzatoare: Barbatii din lumea mea au trecut in iubiri odihnite.
Sunt o somnoroasa cautand miere in tremurul tau. Un fond de prospetime si candoare sta ca temelie unor metafore elaborate.
Poeta isi poarta cu fast tristetea: nu mai cred in ferestre pedepsite cu ceata/, nici in frunzele cu miros de scrisori netrimise. Dar, dintre toate poetele orasului cu femei triste , ea este cea mai vesela: ne clipeste complice de dupa sintagme.
Iata un volum reusit al unei poete mature. – Horia Garbea priveste-ma, nu fii trist candorile pleaca uneori.
Astazi ma voi bucura de trecerea ta duioasa. Ca un blestem strig si –mi potrivesc pielea de la spate.
Flacari sterg chipul neted. Poate am gresit, am fost prea repezita uneori.
Barbatii din lumea mea au trecut in iubiri odihnite. Sunt o somnoroasa cautand miere in tremurul tau.
Cine sa ma pedepseasca? Astazi voi avea grija ca moartea sa nu se simta grozav, lacrimi curg ca un cantec cainesc.
Stiu, am gresit! E liniste.
Sa-mi cumperi un strigat!