Sa cresti inspre miez

Adrian Lupescu, vadeste dexteritati metaforice surprinzatoare de multe ori, cand se exerseaza in manevrarea abstractelor, aduse ingenios in asociatii sugestive, intr-un liber ,”joc al ideilor cu fantezia”. Tinta, frecvent sugerata, e cautarea cumva generica a „cuvantului care sa exprime adevarul”, insa un adevar, cat se poate mai individualizat, personal, raportabil, totusi, la un plan mai general al reflectiei.Sunt increzator ca o asemenea infuzie de substanta vitala din „malul” realului nutritiv, va putea fi salutata in viitorul apropiat, pe care, la acest foarte timpuriu inceput de drum, adolescentul poet Adrian Lupescu il anunta sub auspicii ce-mi par foarte favorabile.
– Ion Pop O precocitate turnata in formulele unei confesiuni pe alocuri de-o gravitate si de-o tensiune producand impresia unei constiinte deja maturizate. Aproape, virtuozitatea expresiei se afla in concordanta cu volutele imagistice in genere, strunite ale acesteia, oferindu-ne motive pentru a-l citi cu multa atentie.
Nu stim daca Labis a scris texte mai reprezentative la asemenea fragezi ani. Foarte tanarul poet este, evident, o promisiune, dar una ce e prea posibil sa-si fi inceput implinirea chiar de la primii sai pasi.
Viitorul va decide gradul realizarii acestui novice aparte, care este Adrian Lupescu (s-a afirmat ca e totodata si un „cantautor extrem de talentat”). – Gheorghe Grigurcu