Recviem pentru o roata bolnava mintal

Poetii veritabili sunt aceia care nu plasmuiesc din cuvintele lor niste versuri, oricat de ingenioase si de atractive ar fi, ci o lume proprie, intr-o demiurgica incordare a constiintei. Acestia, mult mai putini decat se crede, sunt de doua feluri: cei care sunt innobilati de poezie si orice scadere omeneasca li se poate ierta si cei care sfintesc ei poezia prin ceea ce ii ofera din fiinta lor.
Petre Ioan cretu este din aceasta a doua categorie. Eremitul din Slobozia sacrifica totul poeziei si se regenereaza doar pentru a i se jertfi din nou.
Existenta pentru poezie a lui Petre Ioan Cretu este impreionanta si exemplara. – Horia Garbea Roata din suflet in sufletul meu este o roata inca dinainte de a ma naste a avut-o si bunicul se pare ca stra-strabunicul a purtat-o pentru prima data era un fel de roata de rezerva ori de cate ori se rupea roata la caruta se dadea in spate pe furis si scotea pe sub piele roata cea buna ii era rusine sa nu-l vada careva si sa rada sa zica uite ce i-a crescut lui asta in suflet o roata, de parca nu putea sa-i creasca o damigeana cu tuica sau o nevasta frumoasa stra-strabunica nu era o femeie aratoasa dar era buna la suflet si harnica ca un facut toate nevestele barbatilor din neamul meu au fost urate dar femei blande si la locul lor iar copiii lor semanau cu barbatii copii frumosi […]