Focul: Prietenul sau dusmanul oamenilor?

Colectiv de autori: Georgeta Burlacu, Dan Mircea Enescu, Ligia Cristina Florea, Monica Dvorski, Alissa Mihaela Nedelcu, Serban Arghir Popescu. Provocata din neatentia personala sau a celor din jur, din curiozitate, teribilism sau din lipsa de informare, arsura este una dintre cele mai frecvente traume la varsta copilariei si a adolescentei.
Uneori, in cazuri mai putin grave, arsura trece relativ usor. Alteori, insa, accidentul in sine, ranile si, ulterior, cicatricile, durerea fizica, dar si suferinta psihica sunt considerabile si greu de indurat atat pentru victime, cat si pentru cei apropiati lor.Daca ar fi sa facem un scurt sondaj in randurile parintilor sau al copiilor, mai toti vor dovedi ca, teoretic, stiu cum sa previna astfel de accidente si ce trebuie facut in prima instanta, in cazul in care acestea se intampla.
Totusi, realitatea din unitatile de primiri urgente si din spitalele pediatrice demonstreaza contrariul. Pentru a ne argumenta afirmatia, consideram necesar sa prezentam aici rezultatele unui studiu realizat pe un lot de 1.380 de pacienti cu varste cuprinse intre o luna si 18 ani, proveniti din toate judetele tarii, tratati in cadrul Sectiei de Chirurgie Plastica si Arsi a Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucuresti, in perioada 2015-2018.
Dintre rezultatele acestui studiu complex, ne vom opri la acele aspecte care ilustreaza imprejurarile in care s-au petrecut accidentele de arsura (acestea oferind informatii importante privind adoptarea si adaptarea masurilor de preventie), precum si asupra acelora referitoare la masurile de prim-ajutor acordate victimelor, pentru a evidentia ce este corect si ce este daunator…