Leapada-te de ieri

– Iarna… posibil decembrie, nu stiu!
O luna mare infipta in fereastra camerei acoperita cu promoroaca… mama intinsa pe jos cu sangele deja inchegat prelins peste pleoapa…
plansul lui Adi si zapada asternuta in strat gros, jos, intre blocuri… geanta lui tata burdusita cu salam si portocale, pumnul lui tata atingand ochiul sanatos al mamei, gustul dulce-acrisor al portocalei, amestecat cu cel piparat al salamului de soia si urletul din adancul meu: „Omoar-o, omoar-o, ca nu ne-a adus paine!” Apoi…
cirese! Munti de cirese ascunse in sanul meu, in buzunarele pantalonilor…
scari scartaind si miros de soareci, ochii judecatoarei si tipatul pasarii – mama, cand am zis ca raman cu tata… Ce-ar mai fi?
Da, ar mai fi… din nou, tata cautand la fiecare sase luni „casa perfecta”, gasind-o intr-un final in „buricul targului” unde dimineata se facea coada ca sa ajungi sa te pui pe WC, mame de proba, multe mame de proba si tati vitregi si intr-o zi…