Preliminarii la asasinarea lui Nicolae Iorga

Preliminarii la asasinarea lui Nicolae Iorga. Rolul istoricului Constantin C.
Giurescu Controversa izbucnita la sfarsitul anului 1931 si inceputul anului 1932 intre istoricul Constantin C. Giurescu – alaturi de care s-au aflat istoricii Petre P.
Panaitescu, Gheorghe I. Bratianu , Ioan C.
Filitti, Dumitru Bodin, precum si personalitati ale altor domenii (Filologie, Istoria Artei, Arheologie) – si marele istoric Nicolae Iorga , sprijinit de unii partizani marginali ai sai, controversa cunoscuta si ca „Scoala noua istorica” versus „Scoala veche de istorie” (de aici – Controversa ), a provenit dintr-un fenomen complex al vietii publice romanesti: polemic, psihologic, ideologic, cultural si politic. In acest context multiplu, controversa istoriografica a fost vazuta in contemporaneitate cu mai multe fatete de scena publicistica si de cei care au mentionat-o in marturiile lor, de la conflictul personal, la o ciocnire profesionala pe terenul instabil al Domeniului si la o competitie pe plan politic, in contextul noului regim instalat dupa lovitura de stat din iunie 1930.
Ipoteza de lucru pe care o analizam aici este daca, dincolo de conflictul personal Giurescu – Iorga, de rivalitatea dintre partidele lui Gh.I. Bratianu si Nicolae Iorga si dincolo de impresia generala, inca vaga, a unui conflict intre generatii, Controversa a avut un fond statal, de reflectare contradictorie a situatiei generale a statului national unitar „Romania Mare”, si o influenta in degradarea imaginii savantului pana la afirmatia asasinilor lui ca „au omorat politicianul, nu istoricul”.