Filosofia inconstientului. Ed. 4

„Asa cum filosofia traditionala s-a straduit sa spuna totul despre spirit din perspectiva constientului, filosofia inconstientului abordeaza spiritul din perspectiva zonelor subliminale ale psihicului, mai superficiale sau mai profunde (inconstient personal, inconstient colectiv). Doua ii sunt ideile structurante: „spiritul este impur” si „exista spirit inconstient”.
Ambele pun in discutie doua dintre axiomele filosofiei traditionale, si anume „spiritul este pur” si „constiinta este consubstantiala spiritului”. In masura in care reconsidera spiritul dintr-o perspectiva unica, demersul meu regaseste vocatia sistematica a filosofiei, fara a urmari realizarea ei integrala.
Cititorul se intalneste pe parcursul lecturii cu hermeneutica, estetica, filosofia religiei, etica, filosofia stiintei – toate regandite din perspectiva inconstientului.” „Daca filosofia este spirit intors asupra spiritului (C. Noica), atunci problema posibilitatii unei filosofii a inconstientului poate fi reformulata in felul urmator: se ocupa intr-adevar filosofia inconstientului de spirit?
Daca un astfel de demers, alimentat, in cazul prezentei carti, de psihologiile abisale, ar reduce spiritul la regiunea sufletului, atunci faptul ca s‑ar intitula pretentios „filosofia inconstientului” nu i-ar schimba natura. Cu alte cuvinte, exista in psihanaliza ca teorie a inconstientului pasaje care pot da seama nepsihologist de spirit, de acel noi din fiecare eu, sau macar implicatii care pot fi fructificate din aceasta perspectiva?” (Vasile Dem.
Zamfirescu)