Dincolo, nu am nevoie de nimic

Pe Gabriel Burlacu, doctor in stiinte ingineresti, nu pot sa-l uit pentru ca, de cate ori scriu un curs de fiabilitate, il mentionez la bibliografie cu lucrarile sale din domeniu, dar si pentru ca este mereu prezent in lumea literara. Dupa volume de versuri, un roman si un lung rastimp de tacere, autorul se afla la al doilea volum de lirica din acest an dificil, 2020.
Poezia lui Gabriel Burlacu este fireasca, nepretentioasa, simpla si uneori atat de lapidara ca stinghereste cititorul saturat de emfaza metaforelor. Gabriel Burlacu este un poet autentic, dar mai ales un iubitor al poeziei si al culturii, prototip al omului pentru care merita sa scriem.
– Horia Garbea Ganduri Ma duc spre seara in mica-mi biblioteca, Sa ma odihnesc sub privirile cartilor M-asez pe scaunul adanc de la fereastra, Cu teiul ce se-ncrunta catre noapte sporovaiesc. Simt calatoare umbra in modesta preajma-mi, Dar nici incaltea nu o pot cumva vedea!
Lumea se-mbata zilnic din via-n otravuri, Intr-o caleasca duhovnicii zareau Evlavioasa… Ea!