Ephemeride

„Daca lumea ar fi limpede…” In urma cu cativa ani, ma aflam in fata Muzeului de Arta Moderna din Paris, pe fatada caruia trona un afis mare, pe masura cladirii, cam acolo unde, in 1995, un alt afis impresionant, vreme de o jumatate de an, invita la vizitarea retrospectivei Brancusi, eveniment care a atras un numar impresionant de vizitatori din toata lumea, cozile la intrare fiind interminabile. De asta data, era un citat din Albert Camus scris in mai multe culori si cu dimensiuni diferite ale cuvintelor: „Si le monde etait claire, l’art ne serait pas” („Daca lumea ar fi limpede, arta nu ar exista”).
Intr-un asemenea loc, de inaltimea a doua etaje, cu caractere de litera ce dadeau impresia unui basorelief, cuvintele lui Camus nu aveau cum sa nu fie luate in seama, nu aveau cum sa nu socheze. Cat de limpede ar trebui sa fie lumea ca sa nu mai fie nevoie de arta?
Clara, limpede si perfecta precum cubul lui Nichita Stanescu, daca nu ar fi avut o muchie sfaramata? Sau poate precum tinutul inchipuit de Baudelaire in Invitatie la calatorie?
Cine si-ar putea imagina o asemenea coerenta, o astfel de perfectiune si la ce ar putea servi ea?! (…) Un lucru nu am observat la vremea cand eram in fata Muzeului de Arta Moderna, dar il vad acum, in fotografie.
Cuvintele lui Camus, in culori vii, sunt pe un fundal oarecum sters, ca o invitatie la dialog, din care se desprinde, abia perceptibila, o oaie mirata. (Andrei Moldovan)