Sanctuarul prezentei infinite

Mortii ne sunt superiori in toate privintele. Doar ei au aflat marea enigma de dincolo de lume.Noi, cei vii, strabatem pentru o vreme lumea asta indreptandu-ne spre nicaieri.
Intotdeauna cand falsele noastre glorii de o zi ne sugruma sufletul si constiinta, sa facem o plimbare printr-un cimitir, ca sa intelegem cat mai bine ce ramane din noi. Cuvantul cimitir ar trebui sa ne fie adanc tatuat pe trup inca de la nastere.
Singur, sufletul este nemuritor. Strabatand spatiul si timpul, calator in universul infinit, pana cand, purificat de pacatele vietii trecute, coboara precum o raza, supus poruncii Divine, intr-un nou trup, cladind in el viata.
-Marius Concita