Memoria autobiografica

Memoria autobiografica. Definirea sau redefinirea propriei vieti Incercarea de a gasi acum explicatii pentru alegerile mele oarecum nerationale de atunci m-ar putea arunca in capcana resemnificarii datelor trecutului astfel incit acestea sa fie in acord cu viziunea pe care o am acum asupra Memoriei autobiografice .
Si totusi risc un raspuns. Ma intrebam deseori ce ne face sa fim atit de diferiti, desi cei mai multi dintre noi am evoluat intr-un mediu cultural si educational similar.
Perioada comunismului impunea, prin sistemul formal de invatamint, prin Informatiile din mass-media si chiar prin lipsa stratificarii sociale, conditii relativ similare de formare si dezvoltare a membrilor unei generatii. Chiar In aceste conditii, varietatea de manifestare era foarte mare, observam cum persoane de virste similare, evoluind in aceleasi medii, ajungeau sa aiba perceptii asupra realitatii, valori, pattern-uri comportamentale atit de diferite.
De ce sintem atit de diferiti? Cartea de fata este o incercare de a gasi raspunsuri la aceasta intrebare.
Pentru a gasi aceste raspunsuri am Investigat doar una din posibilele directii: memoria autobiografica si rolul ei in definirea si redefinirea propriei vieti. Un argument frecvent invocat pentru a explica diversitatea naturii.
Umane ar fi cel legat de ereditate. In efortul de a gasi raspunsuri la Intrebarea definita mai sus, ideea cu „zestrea genetica”, desi o consider pertinenta, nu m-a multumit pe deplin.
Intr-adevar, cred ca ne nastem cu un genom care ne conditioneaza anumite sensibilitati sau predispozitii. De a ne dezvolta din punct de vedere psihologic intr-un anume fel, dar aceste predeterminari nu sint absolute.
Din cuprins: • Structura memoriei autobiografice; • Continutul memoriei autobiografice; • Dinamica memoriei autobiografice.