In 1000, ma aflam printre putinii Istorici ai clipei care puneau la indoiala varianta oficiala despre evenimentele din decembrie 1989. Puterea, intruchipata de FSN-ul condus de lon Iliescu, promova agresiv, gratie unei masinarii mediatice zdrobitoare, axioma Revolutiei iscate dintr-o Revolta spontana.
Pe acest fond, al rezistentei la masinaria oficiala, care includea si zvonurile, am aflat de aparitia la Paris, in octombrie 1990, a cartii Autopsie du coup d’Etat roumain. Au pays du mensonge triomphant, semnata la Calmann-Levy de Radu Portocala.
N-aveam la vremea respectiva accesul de azi la informatii prin Internet. Am aflat totusi, interesindu-ma la cei din Opozitie, ca autorul e roman, nepot al fostului ministru liberal de Interne, cu nume omonim, din anii interbelici.
Radu Portocala a fost acuzat in 1977 de inalta tradare. Exilat, dupa un simulacru de proces, a trait in Grecia timp de cinci ani, iar din 1982 locuieste la Paris.
Din 1986 a practicat jurnalismul de inalta tinuta. La posturi de radio (RFI, Vocea Americii, BBC), la televiziuni (a comentat in direct la Antenne 2 Procesul Ceausescu), la publicatii franceze de prestigiu (Liberation, Le Quotidien de Paris, Le Point).
In 1991, cartea a fost tiparita in romaneste la o editura din provincie, sub titlul Romania: Autopsia unei lovituri de stat – in tara in care a triumfat minciuna . De o importanta capitala pentru noi, cei care impartaseam teza Loviturii de stat, a fost insa publicarea cartii in editie frantuzeasca, in octombrie 1990, la Paris.
Era o carte, despre Lovitura de stat, aparuta in Occident si, prin asta, de un urias prestigiu in Romania. -Ion Cristoiu