Niciodata nu exista invingator

Imi inchid pleoapele/ calcandu-mi-le-n picioare Dimensiunea reflexiva a lirismului domina amplul poem „niciodata nu exista invingator…”, conceput ca meditatie asupra conditiei tragice a omulul, in general, a creatorului, in particular. Relatia defectuoasa cu timpul presupune constientizarea limitei, a inaintarii inefabile si imperceptibile, a insinuarii, clipa de clipa, a mortii in viata cea de toate zilele.
In aceasta ecuatie inegala, niciodatd nu exista invingator, orice victorie in clipa este iluzorie. Titlul poemului se constituie ca o concluzie, iar discursul poetic realizat din perspectiva acesteia – o reintoarcere, o refacere a drumului in spiritualitate, o redare a scenariului initiatic din punctul de vedere al initiatului.
Motto-ul din Serban Foarta: „unii mor cand vor ei/ altii cand bate ora/ unii mor ca serghei/ ceilalti ca isadora./ nu mi-e gandul la ei/ ci la noi. ma asculti?/ unii mor cand vor ei/ ceilalti nu.
cei mai multi”, este un fel de pivot, in jurul caruia orbiteaza tematic poetul care afla in acesta un afin spiritual, cultivandu-si, astfel, afinitatile elective. Conceput secvential, in formula lirismului obiectiv, in doisprezece cadre, ca-ntr-un film expresionist, poetul realizeaza fotograme esentiale ce privesc spectacolul mortii („spectacolul/era/ co/ lo/ sal”), avandu-l ca „personaj” pe Serghei Esenin: „trei zile l-au tinut/ pe serghei esenin/ intr-un sicriu rosu/ in piata la moscova/ tovarasii// lumea venea ca la circ/ sa vada ursul/ in cusca/ spanzurat/ de curand”, fotograme insotite, in dublaj sonor, de reflectii asupra tragismului conditiei umane.
– Ana Dobre