Din lumea celor care nu cuvanta. Nucul lui Odobac

Cartea „Din lumea celor care nu cuvanta. Nucul lui Odobac” de Emil Garleanu este o lucrare care a rezistat timpului și continuă să încânte cititorii de toate vârstele. Prozatorul român, cunoscut pentru stilul său duios și plin de sensibilitate, ne prezintă în această carte o colecție de mici portrete monografice ale unor viețuitoare, de la gandacelul și furnica, până la gaita și calul.

Opera lui Garleanu a fost apreciată de criticii literari ai vremii, printre care și George Calinescu, care considera că proza sa reprezintă „un ecou sintetic” din Sadoveanu, Bratescu-Voinesti și Bassarabescu. Însă, Garleanu nu este tributar acestor colegi de breaslă, ci mai degrabă explorează un univers propriu, acela al micului romantism, cu proze patetice și pioase.

„Din lumea celor care nu cuvanta” este un volum care se citește cu delicii, nu numai de către copii, ci și de adulți. Stilul lui Garleanu este benefic, reușind să redea esența vieții sufletești a acestor ființe mici, într-un mod care captivează cititorul. Modelat după „Histoires naturelles” de Jules Renard, volumul reprezintă o colecție de povestiri scurte, dar pline de viață și de emoție.

Prin această carte, Garleanu demonstrează o înțelegere profundă a lumii naturale și o capacitate remarcabilă de a reda frumusețea și complexitatea acesteia. „Din lumea celor care nu cuvanta. Nucul lui Odobac” rămâne o lectură recomandată, nu doar pentru valoarea sa literară, ci și pentru impactul emoțional pe care îl are asupra cititorilor.