Vulturul Vol.2: Planul bizantin

Vulturul este o scriere remarcabila prin tonul inspirat, minutia reconstituirii, scenele de masa si prin intelegerea tragismului unei existente eroice fara sansa. – Mihai Ungheanu Radu Theodoru face figura aparte printr-o obsesie tematica (epoca lui Mihai Viteazul) si prin predilectia pentru constructia monumentala.
Daca primul volum al romanului Vulturul este dominat de zanganitul armelor, de valmasagul luptei de la Calugareni, cel de-al doilea devine ecranul unei dispute launtrice, la fel de necrutatoare, intre vis si realitate. Timpul frenetic, sincopat, al actiunii din volumul anterior, isi mai domoleste aici ritmul, ajungand timp al meditatiei, al asteptarii, al manevrelor diplomatice.
Preluand realismul politic al lui Machiavelli, „principele” valah il purifica, prin perceptele „Invataturilor lui Neagoe Basarab”, de tenta lui cinica, umanizandu-l, innobilandu-l. Caci, in portretul pe care i-l schiteaza autorul, Mihai Viteazul apare intotdeauna ca un ostas, dublat de un filozof al istoriei.
– Nicolae Baltag