Fecioara

„Fecioara” de Kate Foster e o carte care te prinde de la început și te face să nu mai vrei s-o lași din mână. E o poveste care te duce înapoi în timp, exact în Edinburgh, anii 1679, și te face să simți cum povestea acestor personaje te pune pe gânduri despre dragoste, minciuni și curaj. Personajul principal, Lady Christian, te face să o iubești sau s-o urăști, dar sigur nu te lasă indiferent. Tatăl ei, acuzat pe nedrept, și suspiciunile care planează asupra ei te fac să te întrebi dacă nevoia de a fi sincer cu tine însuți și curajul de a-ți urmări iubirea pot să caute dreptate într-o lume plină de prejudecăți și tradiții rigide. Cartea are un ritm alert și nu îți dă răgaz să respiri. Încet-încet, afli detalii despre viața acestor oameni, despre ce înseamnă să îți aperi dragostea într-o societate strictă și despre cât de greu e să ții ascunse trăirile adevărate. Kate Foster reușește să creeze o atmosferă autentică, plină de tensiune și emoție, care face ca fiecare pagină să te facă să vrei mai mult. E ca și cum te-ai afla și tu în acele timpuri, alături de Lady Christian, simțind răceala camerei de arest și căldura sufletului ei. Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e felul în care explorează feminismul, dar într-un mod subtil, fără să fie prea evident. E o poveste despre o femeie curajoasă, care își riscă viața pentru iubire și pentru a fi sinceră cu ea însăși, chiar dacă toți din jur îi spun că asta nu-i locul ei. Și, da, finalul te lasă cu gânduri. E una dintre acele cărți care te marchează, te face să te gândești la propriile alegeri și la ce înseamnă să fii cu adevărat liber.