Lumea in 2050. Cum sa ne gandim la viitor

„Lumea in 2050. Cum sa ne gandim la viitor” de Hamish McRae mi-a oferit o perspectivă diferită și foarte umană asupra modului în care se va schimba lumea în următorii ani. Frumos, fără pretenții inutile, autorul ne poartă pe o poiană imaginară în care viitorul nu e un mister de temut, ci o poveste de descoperit pas cu pas. Încă de la început, m-a cucerit alegerea lui de a combina analiza economică cu un ochi atent asupra istoriei și asupra fenomenelor sociale, astfel încât să înțelegem mai bine de unde venim și încotro ne îndreptăm. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul sincer în care autorul ne amintește că nimic nu e sigur, că toate aceste tendințe și proiecții sunt ghidaje, nu certitudini machiate sub formă de predicții. Lumea în 2050 pare, uneori, un puzzle complicat, cu mișcări subtile ale demografiei, schimbările climatice, noile tehnologii și transformările în modurile în care oamenii vor guverna și gândi. Dar, în același timp, McRae face tot posibilul să unească aceste piese într-un tot coerent, pentru ca noi să înțelegem complexitatea lacului în care vom naviga în următoarele decenii. Mi-a plăcut faptul că autorul nu învinovățește, ci mai degrabă ne învață să vedem oportunitățile ascunse în provocările imense. Poate cel mai valoros lucru este modul în care ne cere să fim mai conștienți de impactul deciziilor noastre azi, ca să putem construi un viitor în care ne vom simți bine, în siguranță și plini de speranță. Cartea nu doar analizează, ci și provoacă, ne provoacă să ne imaginăm viitorul nu ca pe ceva departe, ci ca pe ceva pe care, fiecare din noi, îl putem influența, dacă alegem să înțelegem mai bine lumea în care trăim. Într-un final, e o poveste despre responsabilitate și despre optimismul că, dacă vom înțelege mai bine tendințele, vom putea construi ceva bun pentru generațiile viitoare. Un vis frumos, spus pe înțelesul tuturor.