Juan de Mairena. Maxime, vorbe de duh, insemnari si amintiri

Pe fundalul unor experiente tot mai complexe de viata comuna in care lumea spaniola si cea romaneasca se intalnesc intr-un proces de integrare europeana din ce in ce mai intens, colectia Biblioteca Hispanica a Institutului Cervantes, in care apar traduceri din literatura spaniola clasica si contemporana – cu o atentie speciala acordata non-fictiunii, eseisticii filozofice, reflectiei etice si etico-politice -, este rezultatul colaborarii dintre Institutul Cervantes din Bucuresti, care a avut initiativa acestui proiect, si Editura Humanitas. Colectia este realizata de un colectiv de profesori si traducatori, specialisti in limbi si literaturi hispanice de la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti, sub coordonarea unui comitet stiintific international.
Titlurile colectiei apar, unele dintre ele, in formula bilingva, si toate in conditii editoriale speciale, insotite de un aparat critico-analitic complex. Opera poetica si, mai tarziu, proza de idei a lui Antonio Machado au fost impregnate de framantarile, contradictiile si conflictele finiseculare, reflectand marile transformari morale, sociale si politice din prima jumatate a secolului XX spaniol si european.
Inventarea personajelor apocrife, a personalitatilor alternative, se realizeaza printr-o imbinare de elemente fictive si reale, ce intregeste constructia personajelor si a episoadelor inchipuite. Crearea personalitatilor apocrife ar putea fi inteleasa ca o forma de autofictionalizare, un mod de a ascunde si, in acelasi timp, de a dezvalui aspecte vitale ce tin de identitatea autorului empiric.
Mai mult decat o reflexie directa a sinelui, a ceea ce este acesta in dimensiunea sa cea mai profunda, Juan de Mairena apare ca posibilitate, complementaritate si antagonism. Personajele apocrife ale lui Machado intruchipeaza ideea sa despre „mobilitatea imuabilului”: aceeasi substanta se metamorfozeaza in zeci de avataruri poetice si filozofice.
Identitatea personala si opera poetica sunt ipostaze ale apocrifului machadian ca urmare a perceptiei si reflexiei lumii si a timpului in constiinta poetului. – Melania Stancu Cine nu vorbeste unui om nu vorbeste omului; cine nu vorbeste omului nu vorbeste nimanui.
Spunea maestrul meu: A gandi inseamna a hoinari de pe o strada pe o straduta, de pe o straduta pe o ulita, pana cand ajungi pe un drum fara iesire. Cand ajungem pe drumul acela, credem ca norocul ar insemna sa iesim de acolo.
Si atunci cautam poarta spre camp. – Antonio Machado Traducere din limba spaniola de Melania Stancu.