Tati si Cutia cu pupici

„Tati si Cutia cu pupici” e o poveste care te face sa te opresti si sa te gandesti la micile nesigurante ale vietii de parinte, dar o face intr-un mod cald si plin de emotie. Cartea ne contureaza imaginea unei fetite pe nume Julieta, care abia s-a nascut, si despre cum, in ciuda entuziasmului mamei, tatal simte ca nu isi Gaseste locul in noua lui postura. Se vede clar ca sintagma „tatic nelinistit” nu e doar o figura de stil, ci chiar reflecta gandurile si sentimentele unui tata care incearca sa se adapteze la schimbare. Ilustratiile lui Mayana Itoiz sunt delicate si Adds o nuanta de culoare si emotie fiecarei pagini, facand ca povestea sa prinda viata intr-un mod foarte natural. Parca ne invita sa fim martorii vulnerabilitatii si sinceritatii unui tata care vrea sa fie acolo, dar poate ca e speriat sau nesigur, si asta e perfect normal. E ca si cum autorul, Jean-Pierre Kerloc’H, ne-ar spune: „Nu e doar despre a fi parinte perfect, ci despre a fi prezent si sincop, chiar si atunci cand nu gasesti cuvintele sau modul perfect de a-ti arata dragostea”. Cartea nu e doar despre a fi tata, ci si despre toate provocarile si micile conflicte interioare pe care le traiesc atat parintii, cat si copiii lor. E o poveste plina de sinceritate, dar si de umor cald, care ne reaminteste ca imperfectiunea e exact ceea ce face ca relatia dintre parinte si copil sa fie speciala. Mai ales ca, in mijlocul nesigurantei, se ascunde o iubire profunda, care se construieste pas cu pas, cu rabdare si intelegere. E o lectura pe care o recomand cu caldura oricui e parinte sau planuieste sa devina, pentru ca merge la suflet si ne ajuta sa vedem dincolo de imperfectiuni, in tot ce inseamna sa fi prezent pentru cei pe care ii iubim cel mai mult. O carte care iti ramane in inima, nu doar pentru povestea ei, ci si pentru gandurile calde si umorul subtile pe care le transmite.