Manuscrisul acestei carti a fost predat doamnei Domnita Stefanescu de la editura Albatros in 1984. A fost apreciat favorabil, dar nu a putut trece de furcile caudine ale cenzurii comuniste.
Abia in anul 1990, printr-o conjunctura favorabila, manuscrisul ajunge la scriitorul Aurel Baiesu, care faciliteaza aparitia cartii la Editura A.M.B. Romanul, care are un pronuntat caracter autobiografic, a avut un succes de librarie de necontestat.
Scriitorul Valeriu Stancu scrie despre acest roman ca este un adevarat studiu al anatomiei suferintei. Desi reda numai o picatura din oceanul de suferinte pe care le-a indurat poporul roman din 1946 incoace , autorul urmareste odiseea profesionala si sentimentala a tanarului chirurg Andrei Barbu in perioada tulbure a anilor 1960-1980, fara sa dramatizeze situatiile dificile pe care le traverseaza si pe care uneori le trateaza cu umor.