Din lumea celor care nu cuvanta. Nucul lui Odobac

„Din lumea celor care nu cuvântă. Nucul lui Odobac” este una dintre acele cărți care te poartă într-o lume plină de farmec, fără a fi nevoie să fie chiar despre povești complicate sau personaje celebre. Emil Garleanu are un stil aparte, plin de gingășie și delicatețe, și reușește să transforme cele mai mici detalii din viața de zi cu zi într-un adevărat spectacol literar. Se simte de la prima pagină că autorul iubește materia asta simplă, de suflet, și o transpune în povești care încă sunt vii, chiar și după atâtea decenii. Cartea lui Garleanu este construită pe un model inspirat de Jules Renard, adică mici portrete și observații despre viețile unor vietăți și obiecte ale naturii – gândăceli, gază, cal și altele. Dar cel mai frumos la ea nu e doar descrierea obiectelor sau animalelor, ci felul în care autorul reușește să pună în valoare aceste mici universuri pline de viață, cu o sensibilitate aparte. Narativul devine aproape poetic, cu momente în care te simți ca și cum ai fi mic sau poate chiar un copil care descoperă tainicele secrete ale lumii în jurul său. Ce e cu adevărat special la această carte e că Garleanu nu doar scrie pentru copii, deși multe pasaje sunt simple și accesibile și pentru cei mici. În același timp, ea are și un farmec pentru adulți, care pot reda cu plăcere subtilitățile și poeziile lumii descrise. Cartea readuce în prim-plan sentimentul de liniște și contemplare, invitând cititorii să se oprească, să privească și să mediteze asupra micilor detalii care fac diferența în viețile noastre. Dar cel mai impactant aspect e modul în care Garleanu vede lumea: cu o inimă plină de dorința de a înțelege și a reda frumusețea lucrurilor simple. Fără pretenții sau complicări, el ne arată că uneori cel mai valoros e cel mai mic și mai neînsemnat detaliu, pentru că în acesta se ascunde lumea în toată splendoarea ei. „Nucul lui Odobac” nu e doar o colecție de povești, ci un poem în cuvinte, o pledoarie pentru sensibilitate și pentru aprecierea lucrurilor mărunte, dar de o frumusețe imensă. Merită citită, relecturată și, mai ales, trăită cu sufletul deschis.”