Doctorul miez. Zbarni, oaia disparuta

Ce mi-a plăcut cel mai mult la cartea „Doctorul Miez. Zbarni, oaia disparuta” e atmosfera caldă și prietenoasă pe care o creează. Povestea e plină de personaje drăgălașe, toate animale de diverse feluri, care par să fie niște prieteni foarte buni într-un sat mic și frumos. E o carte care face ca oricine, fie copil, fie adult, să se simtă bine și să se lase purtat de poveste. Personajul principal, doctorul Miez, e un personaj foarte atent și grijuliu, iar asistentul său, Tobi, e chiar simpatic cu nervii lui de copil curios. Împreună, sunt un fel de super-eroi ai satului, mereu gata să ajute pe oricine are nevoie. Dar ce mi-a plăcut cel mai mult e modul în care povestea abordează tema prieteniei și a curajului. Când afli că zbarni-oaia Meee a dispărut, devii curios să știi ce se va întâmpla în continuare. Împreună cu doctorul și Tobi, cititorul e invitat să se alăture echipei de căutare, să fie parte din aventură și să descopere cum e să fii atent la detalii, dar mai ales, cum să nu renunți chiar dacă găsirea e dificilă. Descrierile sunt simple, dar atractive, și te fac să-ți imaginezi perfect satul și toate animalele prietenoase. În plus, accentul pe soluționarea misterului într-un mod prietenos și plin de humour face ca lectura să fie super plăcută și relaxantă. E o poveste chiar minunată pentru copiii care încep să descopere lumea și să învețe să fie curajoși, dar poate fi la fel de plăcută și pentru părinți sau bunici, ca un moment de povestit împreună. În final, cartea ne arată că, uneori, cel mai mare mister e simplu de rezolvat dacă stai și asculți cu atenție și dacă ești însoțit de prieteni buni. Merită cu siguranță să o citești și să o mai revii oricând cu drag la ea.