Patericul sfintilor de pretutindeni. Mostenitorii cerului

Cartea „Patericul sfinților de pretutindeni. Moștenitorii cerului” scrisă de Arhim. Andrei Coroian mi-a adus o experiență diferită și profundă. De fapt, nu este doar o simplă colecție de povești despre sfinți, ci o călătorie în lumea lor, un mod de a-i vedea nu doar ca pe niște modele de urmat, ci ca pe niște apropiați, niște tovarăși în căutarea sfințeniei. Autorul reușește să facă legătura între aceste vieți sfinte și viața noastră de zi cu zi, arătând că sfințenia nu e ceva pentru alții, ci ceva accesibil tuturor, chiar și acelor oameni simpli, care trăiesc cu bucurie și credință. Fiecare sfânt prezentat în carte are această calitate de a fi un mijlocitor ceresc, o punte între noi și Dumnezeu. Și, dincolo de povești, îmi place cum pun întrebarea: „Ce putem învăța de la acești oameni? Cum putem adopta și noi din smerenia, iubirea și răbdarea lor?” Cartea face ca aproape fiecare poveste să devină o pildă, un exemplu de viețuire a credinței, de acceptare a necazurilor și de păstrare a iubirii pentru aproapele. Îmi place că autorul nu face o prezentare rece, teoretică, ci o apropie de sufletul cititorului. Are un mod cald de a scrie, aproape ca o conversație cu un bun prieten, unde descoperi nu doar biografii, ci și momente de emoție și ințelepciune. E ca și cum ai avea o discuție sinceră, în care înveți că sfințenia poate fi trăită și în rândul nostru, în cotidian. E o carte care te face să gândești, să te rogi și poate chiar să-ți schimbă o parte din modul în care vezi lumea și pe ceilalți. Și ultima dată, când ai terminat de citit, rămâi cu sentimentul că, de fapt, fiecare dintre noi are în noi câte un sfințel, un potențial de a fi împlinitor de sfințenie, dacă ne lăsăm purtați de credință și iubire. În tot acest sumar, autorul ne amintește că suntem cu toții moștenitori ai cerului și că, într-un fel sau altul, fiecare pas spre adevărata sfințenie începe cu inimile noastre.