Jurnal de lecturi 2011-2020

Mi-a plăcut foarte mult această carte, nu doar pentru conținutul în sine, ci și pentru modul în care e construită. Adrian Miroiu ne invită într-o călătorie personală prin reflecțiile sale dintr-un deceniu plin de evenimente și schimbări, și reușește să transforme niște notițe de lectură și gânduri personale în ceva mult mai valoros decât simple însemnări. E ca și cum ai avea o conversație cu un prieten pasionat de teme sociale și politice, care îți împărtășește propriile păreri și povești de viață, fără să fie prea formal sau arid. Ce mi s-a părut cu adevărat interesant la aceste note de lectură este sinceritatea cu care sunt scrise. Nu sunt gânduri perfect orchestrate sau un studiu academic strict, ci aproape un jurnal de tot felul de idei și interpretări, uneori exagerate, alteori chiar fabulație, dar toate autentice și pline de umanitate. Mi-a plăcut să citesc despre cum autorul nu se teme să fie nedrept cu autorii pe care îi studiază, sau să-și expună propriile interpretări, chiar dacă ele nu sunt foarte politicos de adevărate. E ca o conversație liberă, cu momente de introspecție și umor subtil, pe teme de teorie socială și politică. De fapt, o parte din farmecul acestor notițe e tocmai în această autenticitate: ele reflectă o perioadă de timp marcată de schimbări mari, în special începutul pandemiei de Covid, și în același timp, o perioadă de cercetări și reflecții care au fost lăsate să se acrească și să se dezvolte în timpul acestor ani. Cartea devine, astfel, o carte de amintire, dar și o sursă de inspirație pentru cei care vor să exploreze profund și sincer propriile gânduri despre societate și politici. În ansamblu, jurnalul este aproape ca o conversație cu un prieten mai bătrân, mai înțelept, care știe să povestească și să fie deschis, dar și o oglindă a unui timp încărcat de întrebări și observații personale. E o lectură care te face să te gândești, dar și care îți rămâne în minte pur și simplu pentru sinceritatea și apropierea cu care e scrisă.