Patimi

De multe ori dramatic, uneori crud, savuros pe alocuri, Patimi e un roman despre iubire,bani, mosii, morala si religie, xenofobie, femei si statutul lor, despre familie si valoritraditionale, dar si despre noile valori, despre exploatare, capitalism si amurgul unei lumi care avea sa se dezintegreze in scurt timp in transeele Marelui Razboi. Romanul Patimi ne spune povestea trecerii – individuale, dar si colective – dintr-olume in alta, a tranzitiei de la o epoca dominata de mica aristocratie rurala spre una afunctionarimii burgheze si a capitalismului.
Sofia Nadejde construieste un spatiu de granita in care nu se lupta doar doua feluri deoranduiri sociale, ci si doua tipuri de morala. Desi, pana la urma, se va impune moralapragmatica si cinica a inavutirii de tip capitalist, vocea nostalgica a naratorului (si, poate, aautoarei insasi) deplange – cumva paradoxal pentru o scriitoare socialista – vechea lumea aristocratiei si reperele oferite de aceasta.Drama sociala e dezvoltata pornind de la o intriga de moravuri: Matilda, sotia boieruluiMustea, are o relatie extraconjugala.
Motivul, ne lasa sa intelegem autoarea, emonotonia crunta a vietii de la tara. Femeia renunta la familie de dragul aventurii, fugindla oras cu amantul si cu banii furati de la sot.
Sofia Nadejde (nume de fata: Bancila, n. 14 septembrie 1856, Botosani – d.
11 iunie1946, Bucuresti) a fost o publicista, prozatoare si autoare dramatica romana. Orientareasa politica a fost una marxista, fiind membra a Partidului Social Democrat al Muncitorilordin Romania.
A fost totodata si o sustinatoare a feminismului. A fost sotia lui IoanNadejde si sora pictorului Octav Bancila.Printre scrierile sale se numara: Chestiunea femeilor, Femeia romana, I, nr.
11 (1879) O iubire la tara, drama (1881) Din chinurile vietii , nuvele (1895), Patimi , roman (1903), Robia banului , roman (1906), Parinti si copii , roman (1907). Matilda are un nume predestinat: nu-i genul care se poatemultumi cu ce i-a oferit viata alaturi de un barbat moale, peo mosie de tara, in pustietate.
Vede cum in jurul ei femeileau grija de gospodarie si de copii, merg la muncile campuluisi trudesc de dimineata pana seara. „Femeia sa tie oala decoada.
Frumos ideal pentru bietele fete”, remarca ea ironicin fata unui musafir. Si, „dupa ce-o ia, [barbatul] o zvanta in batai, tot din dragoste”.
In cele din urma, insa, norocul femeilore rar: in ciuda observatiilor ei atente si amare despre statutulfemeilor, educatie si rolul lor in societate – unele dureros deactuale -, tot patima iubirii e cea care-i aduce Matildei siprabusirea. -Cristina Stefan