Umor artistic

Pe măsură ce te cufunzi în paginile acestei cărți, îți dai seama că autorul are un mod foarte specific de a vorbi despre înțelepciune și adevăr. Povestea cu poetul persan Saadi, care bate la ușa unui bogătaș și îi explică diferența dintre a fi înțelept și a avea bani, e atât de simplă, dar în același timp atât de profundă. Mi-a plăcut cum face ca ideea să fie accesibilă, ca și cum aș sta la o vorbă cu un bun prieten. În plus, acea comparație cu bogatul și înțeleptul face ca tot discursul să fie mai aproape de realitatea noastră, de zilele noastre. Ai tendința să te întrebi dacă, la rândul tău, în viața de zi cu zi, alegi să bat la ușa înțelepciunii sau cea a bunăstării materiale, și tot așa, te faci reflecții mai profunde. Mi-a plăcut foarte mult și partea aceea cu romancierul și criticatul; o poveste care pare simplă, dar e plină de înțelepciune. Criticul, care nu a scris nimic, se simte mai calificat să evalueze o carte decât cel care a fost autor și a pus suflet în ea. Îmi pare atât de adevărat și actual, pentru că mulți dintre noi avem tendința să judecăm fără să avem cu adevărat experiența sau cunoștințele necesare. Prin acest exemplu, autorul ne face să ne punem întrebări despre propria judecată și despre valoarea noastră reală. Cartea asta nu e doar niște povești, ci un ghid subtil despre cum să privești lumea și cum să-ți găsești echilibrul între dorințele materiale și înțelepciune. E o lectură ușor de citit, dar cu un impact mare, care îți rămâne în minte mult timp după ce ai terminat-o. E ca o conversație sinceră cu un prieten înțelept, care îți arată că adevărata bogăție vine din interior, din înțelepciune și înțelepciunea în sine. Și e chiar reconfortant să realizezi că simplul, sincer, și cu sufletul deschis, poți ajunge să înțelegi mai bine viața și pe tine însuți.