Iadul alb

Iadul alb. De la Campulung la Cercul Polar.Doina Alexandru in dialog cu Titi Georgescu Regelui sa-i daruiesti viata si averea, dar onoarea este patrimoniul sufletului si sufletul ii apartine numai lui Dumnezeu.
– acest motto il caracterizeaza integral pe eroul acestor povestiri. A fost dispus sa-si dea viata pe front in razboi pentru Rege si tara, averea din mosi-stramosi i-a luat-o statul comunist, dar onoarea nu i-a rapit-o nimeni, niciodata.
Nu a acceptat sa-si calce juramantul depus ca sa-si scurteze macar cu o zi robia in Gulagul sovietic, iar sufletul si l-a pastrat neprihanit pe pamant aproape un secol, stiind ca apartine numai lui Dumnezeu. Titi a platit cerbicia sa cu un deceniu de viata, din care 5 ani de patimiri in lagarele de la Cercul Polar.
Amintirile lui Titi Georgescu – din paradisul natal bonom al Campulungului, pana la ladul alb de la Cercul Polar se intind pe aproape un secol. In balanta vietii sale, talerul celor 5 ani de prizonierat, de rob la rusi, injugat ca un animal la sanie, umilit, ros de foame, de plosnite si de soareci atarna mai greu decat restul lungii sale vieti.
Povestea sa nu pornea din dorinta de a se mari pe sine, ci de a depune marturie. Parca ar fi vrut sa spuna „Am trecut si eu prin ladul Alb, vreti sa stiti cum a fost?” – Doina Alexandru Toate fascinantele povestiri din prizonieratul din Uniunea Sovietica sunt pline, nu doar de adeseori inedite informatii istorice, ci mai ales de o constanta obiectivitate si moralitate, specifice generatiei din care a facut parte.
Fara ura si partinire ne-a facut partasi nu doar la aventura tragica a unui tanar si eminent politehnician, ci mai degraba la drama unei intregi generatii de intelectuali romani care avea sa patimeasca in tara si peste hotare in numele unei moralitati nationale si crestine. – Sorin Vasilescu