Suflet ostenit de dor

Cartea „Suflet ostenit de dor” a lui George Baicoianu e ca o călătorie prin sufletul unui poet care caută mereu ceva mai înalt, mai frumos, mai plin de sens. În ea, autorul ne conduce printre peisaje atât de frumoase și line, încât par desprinse dintr-un vis – natură, dar și peisaje sufletești, emoționale, care se împletesc în mod firesc în fiecare poezie. Se simte clar că poezie este pentru George Baicoianu o cale sacră, o treaptă spre perfecțiune, un drum pe care îl parcurge cu multă migală și iubire. Ceea ce iese în evidență e modul în care poeta reușește să combine lumea exterioară cu cea interioară, făcând din fiecare poezie un tablou vibrant și plin de viață. În ele, se află și cetatea poetului – o viziune idealizată despre poezie, despre lume și despre rostul existenței. În aceste poezii, fragilitatea și efemerul sunt pictate cu lumina dragostei, iar cititorul simte că totul, deși trecător, poate fi frumos și pur dacă privim cu ochi buni și cu suflet curat. Ce mi-a plăcut cel mai mult e optimismul subtil, speranța care răzbate din pagini și care ne face să credem că, indiferent de greutăți, idealurile noastre nu trebuie să moară niciodată. Poemele lui George Baicoianu ne invită pe toți să pășim într-un „Poem fără sfârșit”, să credem că lumea încă mai are o steluță polară și speranță în ea, chiar dacă uneori e greu sau neștiut ce ne așteaptă. În al doilea rând, nu pot să nu remarc felul în care autorul tratează natura și visele, într-un mod atât de simplu și autentic. Imaginile din poezie, precum târgul acela magic unde „poți cumpăra chiar și vise”, ne aduc aminte că în viață, până și cele mai mici bucurii sau speranțe pot fi prețioase și neajutorate, dacă le privim cu sufletul deschis. În final, cartea asta nu e doar o colecție de poezii, ci o conversație cu inima, o invitație de a vedea frumusețea în detaliile mărunte și de a păstra aproape visul, chiar și în zilele obscure. Și, până la urmă, asta e tot ce vrem, nu? Să ne simțim conectați, să credem și să vedem lumina chiar și atunci când pare că totul s-a stins. Anume asta face această carte – ne reamintește că speranța și iubirea ne pot păstra mereu aproape de steaua noastră polară.