Poate ca distanta ne va apropia

Mi-a fost realmente greu sa pun cartea asta jos dupa ce am citit-o. Andreea Stoica reuseste sa ne impinga cu forta in sufletul ei, sa ne faca sa simtim tot ce experimenteaza, fara sa se ascunda in spatele unor explicatii complicate sau a unui limbaj filosofic. E o poveste pura, sincera, care te poarta prin toate starile negative si pozitive ale unei maturizari rapide si dure.

Imi place felul in care ea vorbeste despre copilarie. O copilarie lipsita de ceea ce multi consideram normal – afectiune, prezenta, siguranta. Povesteste cu o sinceritate dezarmanta despre distante fizice si emotionale, despre relatii complicate cu surorile si parintii, si despre cum toate astea i-au modelat copilul interioara si modul in care vede lumea. A fost ca o oglinda a unor experiente pe care le-am vazut si noi, dar poate ca am ignorat adesea, pentru ca ne-am concentrat pe propriile noastre probleme.

Ce m-a impresionat cu adevarat e cum Andreea transformă durerea in cuvinte, si nu o face deloc cu disperare. Pare mai degraba ca o eliberare, ca si cum, scriind, reuseste sa lase in urma povara. Si totodata, ne invita si pe noi sa ne gandim la propriile povesti, la ranile pe care le-am purtat si la modul in care fiecare iubire, abuz, sau pierdere te fac sa devii cine esti. E o carte despre supravietuire, despre gasirea unui sens, chiar si atunci cand totul pare sa se destrame.

De asemenea, mi-a placut cum alterna intre scene din Moldova si din Franta, doua lumi total diferite, dar conectate de aceeasi dorinta de a fi vazuta si auzita. Prin aceste contraste, ne transmite ca fiecare dintre noi poarta in sine doua identitati, doua sperante, doua intamplari care ne definesc. Si, mai important, ne invata cat de puternic poate fi acest univers interior, chiar si atunci cand exteriorul pare neimplinit sau plin de durere.

In final, ceea ce ramane dupa ce citesti poeza aceasta de sinceritate e o senzatie de empatie profunda, o dorinta de a fi mai bun cu cei din jur, poate mai afectuosi, mai intelegatori. Si, in ciuda durerii si a luptei, cartea te face sa zambesti, sa refletzi, dar si sa spui ca tuturor ne e nevoie sa fim vazuti, auziti si iubiti cu toata fiinta noastra. E povestea unei generatii, a unui suflet care a gasit curajul sa-si spuna adevarul, si asta da speranta si altora, ca si ei pot iesi din intuneric si pot gasi lumina in propriile lor cuvinte.