Dansand cu autorii

Am avut ocazia sa citesc „Dansand cu autorii”, o carte care, in mod clar, nu e doar o simpla colectie de texte sau povestiri. E o calatorie printre ganduri, idei si experiente, toate puse intr-un mod punctat si creativ de Radu-Ilarion Munteanu, cunoscut si sub aliasul RIM. De fiecare data cand il citesc, il simt ca pe un prieten sincer, care nu se sfiește sa-si expuna gandurile, fie ca vorbim de arta, film, sport sau istorie. Este genul de autor care te face sa te simti ca și cum ai avea o conversație cu el, iar asta e o experiența pe care nu o intalnesti prea des în lumea literara.

Cartea asta, dincolo de titlu, aduce in fata cititorului o diversitate de subiecte si perspective. Parca, de fiecare data, RIM reuseste sa relateze totul intr-un mod spontan, cu acea doza de sinceritate si umor care te captiveaza. Citesc paginile si nu pot sa nu ma gandesc la modul in care reuseste sa asocieze atat de bine arta si istoria, dar si impreuna cu sportul, punand intotdeauna un scop pentru fiecare idee sau comparatie. Se simte ca autorul vrea sa ne faca sa gandim, sa ne intrebam, dar si sa ne relaxam in aceasi masura.

Ce mi-a placut foarte mult la „Dansand cu autorii” e felul in care se joaca cu cuvintele, cu referintele si cu ideile. El nu are teama sa-si exprime parerile, desi uneori poate parea ca sare de pe o idee pe alta, dar totul e facut intr-o maniera fluida, aproape ca o conversatie de zi cu zi. Stilul lui e plin de termeni teologici, dar nu e nimic greu sau pretentios. Dimpotriva, totul pare sa curga natural, iar in spatele acestor cuvinte se simte dorinta de a transmite ceva sincer si profund, fara a fi neaparat didactic sau plictisitor.

In mod special, as putea spune ca aceste pagini te provoaca sa gandesti la legende, simboluri si chiar la anumite elemente biblice, dar in acelasi timp, totul e prezentat intr-un mod accesibil, aproape ca o poveste. Cartea spune o poveste despre cautarea, despre credinta si despre modul in care lumea e plina de semne si mistere, dar si despre cum putem sa le intelegem, daca suntem atenti si deschisi. Se simte clar ca autorul a avut o misiune: sa lase cititorului o alta perspectiva asupra vietii, asupra religiei si asupra artei.

Per total, „Dansand cu autorii” e o carte pe care o recomand cu caldura celor care iubesc sa se lase purtati de cuvinte si idei, dar si celor curiosi sa patrunda in universul subtil al simbolurilor si legendei. E o lectura care nu te plictiseste, ci dimpotriva, te face sa vrei sa descoperi mai mult, sa te intrebi si sa gandesti. Iar asta, intr-o lume tot mai grabita si mai superficiala, e, poate, cel mai de pret lucru pe care poate sa ni-l ofere o carte.