Diva Socialista

De fiecare data cand deschid o carte despre cinematografie sau cultura politica, imi imaginez o lume complexa, plina de personaje si de mesaje subtile. Dar when am citit „Diva Socialista” scrisa de Andreea Ionescu-Berechet, am simtit ca am intrat intr-un univers aparte, unde filmele din epoca comunista devin un fel de oglinzi ale societatii, dar si ale ideologiilor care le-au modelat. Cartea asta nu e doar despre filme, e o poveste despre cum femeile – sau acele personaje feminin folosite de propaganda – au fost manipulate sau, din contra, au reusit sa se manifeste in propriile lor moduri, in functie de contextul politic si social in care s-au aflat.

Andreea Ionescu-Berechet pune in discutie conceptul de „diva socialista” si analizaza cu multa ironie si acuratete toate fatetele acestor personaje feminine. Pe de o parte, vedem modelul propus de regim, femeia ideala, perfecta, devotata ideii socialiste, mereu bine imbracata si cu comportament impecabil. Dar pe de alta parte, autorul ne arata si alte versiuni ale acestor divas: cele rebelse, cele care au devenit simboluri ale opozitiei sau cele cu trasaturi mai umane, mai imperfecte, dar si mai realiste. E ca si cum autorul ne zice ca aceste personaje au fost, de fapt, o paleta de posibilitati si de interpretari, in functie de vremurile si de cei care le-au adus in prim-plan.

Un aspect pe care l-am apreciat foarte mult e modul in care cartea porneste de la filme si de la reprezentarile cinematografice pentru a construi o poveste despre emancipare, control, si ideologie. E fascinant sa vezi cum anumite tipare de femei – fie ele ireprosabile sau rebelice – au fost folosite cu dibacie pentru a transmite mesaje politice, dar si pentru a manipula publicul. Si e si mai interesant sa observi cum aceste imagini schimbau, in mod subtil, raporturile de gen sau asteptarile societatii despre femei, in timp ce, uneori, ele reuseau sa isi depaseasca rolurile prestabilite si sa se manifeste cu libertate.

Cartea vine cu o documentare bogata, dar si cu o perspectiva proaspata, aproape intima, despre cum cinematografia a fost – si inca mai este – un instrument de propaganda, dar si de contradictii si de lupta pentru identitate. Stilul autorului e accesibil si plin de umor, iar modul in care combina informatia cu anecdote si analize personale face lectura usor de parcurs, dar si profund satisfacatoare. In final, „Diva Socialista” e o carte care deschide ochii si iti arata ca, dincolo de costume si replici filme, aceste personaje au povestile lor, complexe si pline de nuante, si ca poate fi si interesant sa privim dincolo de partea evidenta a lucrurilor.