Tot ce ramane

Am citit cu mare bucurie romanul lui George C. Dumitru, cu impresia ca mi-a povestit copilaria din anii 1980.
Nu va temeti, nu e o biografie romantata despre mine. (Nici macar eu n-as citi asa ceva.) Tot ce ramane este un roman despre cotidianul ceausismului tarziu, asa cum il percepe un copil dintr-un sat dobrogean.
Dar e lumea vazuta nu numai prin ochii lui George, ci prin ochii unei intregi generatii.Cine a trecut pe-acolo va tresari la fiecare pagina; cine nu – va avea prilejul sa perceapa dinauntru o lume complicata, cu bunele si relele ei. Era bine.
Adica era rau, cu comunismul si lipsurile si tot. Dar era bine – asa rezuma protagonistul epoca din care s-a desprins.Si cu el, toata lumea romaneasca.
George C. Dumitru scrie o carte plina de umor, care nu schematizeaza, nu exotizeaza si nici nu idealizeaza comunismul tarziu.
– Bogdan Cretu Cu Tot ce ramane , George C. Dumitru da cel mai bun roman al sau din ultimii ani; isi da adevarata masura urcand pe campiile luxuriante ale nostalgiei si povestindu-ne – ici zambitor, mai incolo trist, colo de-a dreptul (auto)ironic – nu viata lui, ar fi prea simplu sa intelegem literatura asa, ci o versiune, cum spuneam, „nostalgizata” a propriilor amintiri.
Nu stiu daca literatura sau frumusetea vor salva lumea, dar cu siguranta amintirile ne tin in viata. – Cristian Fulas