Rabuni. Invatatorul meu Vol.1

Am citit primul volum din cartile “Rabuni. Invatatorul meu”, scris de Marius Ghidel, si trebuie sa spun ca m-a atras inca de la primele pagini. Este ca o calatorie interioara, o incursiune intr-o filozofie simpla, dar atat de profunda, despre natura universului si despre ceva mai mare decat noi, ceva invizibil, dar omniprezent – pe care autorul il numeste “Soarele de Iubire”. Mi-a placut foarte mult modul in care autorul vorbeste despre acest lucru – ca fiind mai vechi decat cerul, mai dinainte de orice inceput si ca nu poate fi definit sau deturnat de sectoare ale existentei noastre. Pentru ca, in esenta, este sursa tuturor lucrurilor, chiar daca nu il vedem cu ochii obisnuiti.

Ce mi-a placut cel mai mult e tonalitatea frumoasa si apropiata pe care o are cartea. Ghidel nu scrie cu pretentie, ci cu sinceritate, ca un invatator sau un ghid care vrea sa te ajute sa vezi lumea dintr-un unghi diferit. Si cum face el asta? Povestind despre chiar propria sa pozitie, despre cum a ales sa renunte la “lupta” pentru stabilitate sau pentru a fi apreciat de ceilalti. El vorbeste despre a nu mai cauta mereu validare, despre a nu se mai lupta pentru a fi important sau despre a construi ziduri si palate fiecare dupa puterile lui. In schimb, alege sa stea in tacere, sa fie ca un copac sau ca un rau: linistit, nealterat, curgator si receptiv la tot ce e in jur. Parca ne indeamna si pe noi sa abandonam lupta nesfarsita dupa recunoastere si sa ne bucuram de ce avem, fara sa ne agitam pentru viitor sau pentru ce poate fi pierdut.

Ce mi s-a parut cu adevarat captivant e ca, in ciuda faptului ca e vorba despre conceptul de “invizibil” si despre ceva care nu poate fi prins cu ochii sau explicat cu mintea, totusi, autorul reuseste sa transmita acel sentiment de caldura si siguranta pe care o aduce iubirea. E ca o vorba buna spusa de cineva drag, ca un soapte care ne lamuresc ca tot ce conteaza cu adevarat e inima si linistea ei. Mi-a placut ca, in lumea lui Ghidel, stabilitatea nu vine din acumulare sau protectie, ci din acceptare si incredere ca totul e in ordinea lui divina. La final, m-a determinat sa-mi pun si eu intrebari despre cum vad eu lumea si ce inseamna pentru mine sa fiu in pace cu mine insumi si cu tot ce apare in calea mea.

Per total, e o carte simpla, dar plina de un farmec aparte. O lectura care te face sa te gandesti la ceea ce e cu adevarat important si te indeamna sa-ti gasesti propria ta liniste interioara, fara sa te lasi prins in cursa de a fi tot timpul pe val, in cautare de succes sau de validare externa. Mi-a placut modul sincer si cald in care Ghidel vorbeste despre toate aceste teme, si cred ca oricine poate sa invete ceva din ea, indiferent de varsta sau de credinte. Este o invitatie la a trai mai simplu, mai autentic, si la a descoperi ca bucuria si pacea adevarata vin din interior, nu din ceea ce spun si cred ceilalti.