Primitivii

Prietenii mei, dacă sunteți în căutarea unei povești care să vă prindă de la primele rânduri și să vă transporte într-un tărâm primordial, Primitivii de Mihai-Dumitru Manciu ar putea fi chiar ceea ce aveți nevoie. Este o epopee arhaică, plină de simboluri și imagini care te fac să te gândești la originile umanității, la ceea ce ne definește cu adevărat și la cât de fragile pot fi aceste reguli pe care le considerăm normale în societatea modernă.

Cartea ne poartă într-un univers unde instinctul primează, iar supraviețuirea devine singurul scop. Este o lume crudă, în care miturile și manipularea spirituală asigură ordinea socială, chiar dacă această ”ordine” pare extrem de haotică. De la început, te simți ca și cum ai fi acolo, în mijlocul acestor triburi ciudate, unde un bătrân șaman se pregătește să-și lase în urmă înțelepciunea pentru ucenicul său, Avi, cel despre care pare că înțelege ceva mai profund decât ceilalți.

Întregul fir narativ se învârte în jurul acestei idei de fragilitate a umanității, dar și despre iubire, chiar și în cele mai dure și primitive condiții. Avi, chiar dacă pare lipsit de griji, are o slăbiciune – iubirea pentru Dia, femeia plină de viață și inteligență, care pare să sfideze lumea în care trăiește. Relația lor devine un simbol al speranței și al rezistenței în fața brutalității mediului înconjurător și a „regulilor” crude impuse de instinct și societate.

Pe de altă parte, acțiunea se extinde și în alte zone, în deșert, unde un alt grup încearcă să supraviețuiască în condiții inimaginabile. Sunt scena unor violențe grele și disperare pură, totul culminând când aceste povești inevitabil se intersectează. Aici, tot ce credeai că știi despre civilizație și ordine se clatină, iar tăria personajelor e puse la încercare. În stilul lui Manciu, povestea prinde un ritm cinematografic, intens și plin de emoție, te face să nu vrei să lași cartea din mână.

Ce mi-a rămas în minte după ce am închis ultima pagină? Gândul că acest roman nu e doar o relatare despre vremuri primitive, ci o oglindă a ceea ce am fost noi odată și, poate, a ceea ce putem deveni. Întrebări precum „Ce înseamnă puterea?” sau „Poate fi ordinea doar o iluzie?” te fac să reflectezi și după ce închizi cartea. E o poveste despre începuturi, despre cum am luat-o pe drumul civilizației și despre cât de fragile pot fi aceste drumuri, dacă le pierdem în fața instinctelor. Recomand cu căldură dacă vreți o carte care să vă pună pe gânduri și să vă ofere o experiență intensă și autentică despre umanitate, în forma ei cea mai brută și sinceră.