Scrisori prafuite

Scrisori Prafuite de Bianca A. Rose este o carte care te atinge profund, chiar dacă pe primul plan pare să fie o poveste simplă despre iubire și dor. De fapt, ceea ce face această poveste atât de specială sunt acele scrisori nerostite, aceste cuvinte nerivite, care aduc în prim-plan o iubire aproape imposibil de explicat, dar atât de reală în sufletele personajelor. Între pagini, se ascunde o poveste de iubire plină de sensibilitate, care traversează timpul și prejudecățile, dar care, la fel ca orice iubire autentică, nu moare ușor.

Personajele din carte par să fie niște suflete fragede, dar atât de puternice în același timp, căci cuvintele lor devin un fel de fluturi: fragili, dar incapatanati, mereu luptând să rămână în aer, să nu fie prăfuite de uitare. Întâlnirea lor în lumea scrisoriilor nerivite devine o metaforă pentru poveștile noastre de iubire nespuse, dar atât de intense în inima noastră. Cartea te provoacă să te gândești la toate acele cuvinte pe care le-ai fi vrut să le spui, dar ai ales să le păstrezi doar pentru tine, și totodată te încurajează să nu renunți niciodată la speranță, chiar dacă drumul pare imposibil.

Este o poveste despre dor, despre acea bucurie și acea tristețe care merg mână în mână, iar Bianca A. Rose reușește să te plonjeze în această lume cu o ușurință aparte. Se simte atmosfera de prejudecată și frică de a simți, dar și forța de a te lupta cu acele temeri pentru a merge mai departe. Între răbdare și curaj, cititorul se regăsește în fiecare pagină, simțindu-se parte a acestei povești, ca și cum ar fi fost martor la toate emotiile și dilemmaile acelor suflete.

Și ceea ce mi s-a părut cu adevărat frumos la această carte a fost modul în care iubirea, chiar și atunci când pare imposibilă, găsește mereu o cale de a renaște. Poate în mici gesturi, în cuvinte nerostite sau în speranța că, uneori, o scrisoare netrimisă poate fi mai puternică decât zeci de cuvinte spuse cu voce tare. E o lectură care îți amintește că uneori trebuie să-ți asculți inima și să ai curajul să speri dincolo de ceea ce pare evidențiat de prejudecăți sau frică.

În definitiv, Scrisori Prafuite ne vorbește despre iubire în toate formele ei – despre acea iubire imposibilă, dar care nu încetează să fie eternă în sufletele celor ce o trăiesc. O carte plină de emoție, delicată ca o adiere de vânt dar plină de putere, care te face să te întrebi dacă inima noastră mai are încă puterea să creadă în iubire, chiar și atunci când totul pare să fie împotrivă. O recomand cu inima deschisă tuturor celor care vor să simtă, să viseze și, mai ales, să creadă în magie a iubirii adevărate.