Personalitatea nevrotica a timpului nostru

Cartea „Personalitatea nevrotică a Timpului Nostru” de Karen Horney e ca o fereastră spre mintea celor care se luptă cu conflicte interioare, anxietăți și probleme în relațiile lor cu ceilalți, dar și cu sinele lor. Ce mi-a plăcut foarte mult e felul în care autoarea reușește să prezinte portretul unei persoane nevrotice într-un mod aproape intim, ca și cum ar fi o poveste spusă de un prieten apropiat. Ea explorează structurile de caracter care apar aproape universal, fie că vorbim despre nevoia de afecțiune, sentimentul de vinovăție, evitarea competiției sau dorința de putere și prestigiu. Toate aceste aspecte sunt ilustrate cu exemple din viața reală și studii de caz, ceea ce face ca totul să pară atât de concret și relevant.

Ce m-a fascinat e faptul că Horney nu privește nevroza doar dintr-o perspectivă strict psihanalitică, ci și culturală. Ea vorbește despre factorii din societate care contribuie la aceste probleme ascunse și despre modul în care mediul social și cultura influențează modul în care ne dezvoltăm ca indivizi. Pe lângă teorie, cartea aduce și o abordare pragmatică a terapiei, în sensul că autoarea urmărește să ajute oamenii nu doar să conștientizeze cauzele nevrozei lor, ci și să-și găsească propriile soluții pentru a face față situațiilor dificile. Pentru mine, această idee de a pune accent pe problemele reale, din prezent, a fost o revelație, pentru că adesea ne concentrăm doar pe cauzele trecutului, uitând de impactul concret din viața noastră de zi cu zi.

Un aspect deosebit de interesant e modul în care Horney evidențiază rolul iubirii în formarea nevrozei. Ea explică foarte clar felul în care lipsa unei iubiri autentice sau dificultățile în a primi și oferi afecțiune pot face copilul să se agațe de iubirea „de înlocuire” pe care o primește de la părinți. În aceste situații, teama de a pierde această iubire devine o scuză pentru a-și refula ostilitatea, ca să nu își piardă și acceptarea. Mi s-a părut foarte uman modul în care autoarea descrie aceste conflicte subtile, aproape invizibile, dar atât de puternice în modul în care ne modelează personalitatea.

De asemenea, cartea aduce în discuție și comportamentul nevrotic în societate, cum ar fi tendința de a evita să fii excesiv de vizibil sau de a nu atrage atenția asupra ta. Horney vorbește despre modul în care nevroticul devine modest, evitând să iasă în evidență, ca o formă de apărare. E ca și cum și-ar construi o imunizare împotriva expunerii sau criticii, și, în același timp, caută o aparență de respectabilitate și conformism. Mi-a plăcut că autoarea nu judecă aceste persoane, ci le descrie cu empatie, arătând cât de mult pot fi măcinate de aceste lupta interioare.

Per total, cartea lasă cititorului o imagine sinceră și profundă despre natura nevrozei și despre modul în care societatea și cultura pot influența sănătatea noastră mentală. E o lectură care m-a făcut să mă gândesc diferit la propriile mele relații și la felul în care gestionăm emoțiile și dorințele noastre. E ca o conversație în care descoperi că nu ești singur în aceste lupte și că, deși drumul către echilibru poate fi dificil, înțelegerea și acceptarea pot fi pași importanți pe această cale.