ZeroZeroZero

„ZeroZeroZero” de Roberto Saviano nu e doar o simplă carte despre droguri, e o poveste dureroasă, reală, despre un întreg sistem care trăiește din traficul de cocaină. Saviano ne poartă într-o călătorie tulburătoare, din marile plantații din America Latină până în marginea Europei, acolo unde rețelele de distribuție infiltrează totul, de la politicieni la bănci și instituții. Poate cea mai impactantă parte e titlul, care face referire la cocaina de cea mai pură calitate, „zero zero zero”. Asta e, de fapt, simbolul unui puternic cocktail de bogăție, corupție și moarte.

Cartea lui Saviano nu e doar un reportaj. E o analiză profundă, plină de detalii, despre modul în care acest trafic devastator afectează întreaga lume. Autorul reușește să combine anchete jurnalistice cu reflecții despre geopolitică și chiar gânduri filozofice cu privire la violența sistemică. În același timp, el ne aduce aminte de victimele inocente, acei oameni care suferă și care adesea nu au nicio vină, și despre lupta celor care încearcă să țină toată această mafie sub control. Se simte clar că pentru Saviano, fiecare poveste, chiar și cea mai întunecată, e un tribut pentru victime și un apel la conștiință.

Dar nu e doar o carte despre crime și trafic. E și despre oameni. Saviano vorbește despre marii patroni ai traficului, despre cei aparent invincibili care acum zac fie în pușcărie, fie sunt lichidați. În același timp, el îi descrie pe micii traficanți, niște “carne de tun”, prinși în vârtejul unei economii mondiale care face banii grei pentru o „elită” aflată la cârma afacerii. El ne arată cât de mult a crescut această industrie, influențând totul, de la politic până la finanțe, și cât de greu e să o combati, mai ales când ai parte de corupție la cel mai înalt nivel.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la romanul lui Saviano e modul sincer în care transmite speranța. Chiar dacă totul pare pierdut și sistemul pare să aibă o strânsoare întunecată, autorul nu pierde din vedere faptul că există și oameni care luptă cu disperare împotriva acestei vise de moarte. În plus, stilul său de scriere e atât de vizual și emoționant, încât te face să simți și să înțelegi mai bine impactul fiecărei povești. Efortul lui de a „înfrunta“ violența cu sinceritate și curaj este motivant, chiar dacă la final rămâne atât de multe întrebări despre lume și despre cât de mult se pot schimba lucrurile.