Ulita copilariei

Cartea „Ulita copilariei” a lui Ionel Teodoreanu te poarta intr-un univers plin de farmec si nostalgie, ca si cum te-ai intoarce in acele vremuri simple, insorite, in care fiecare strada, fiecare colt era plin de povesti. Ideea de ulita nu e doar un drum intre case, ci devine un simbol al inocentei, al primelor experiente si al unei lumi magice vazute prin ochii unui copil. E ca o sira spinarii a unei realitati pline de umbre si lumini, unde fiecare copac, felinar sau gard are propria lui poveste si fiecare casa devine un personaj in amintirile noastre.

Autorul reuseste sa ne duca cu gandul in propriile amintiri, acolo unde primele jocuri, primul contact cu lumea externa si primele visuri isi fac loc. Ulita devine un fel de pod intre lumea de acasa si cea din afara, un peron de unde orice vis poate sa plece spre zbor. Si totul pare atat de simplu si de curat, ca in acea perioada in care totul avea miros de primavara si promisiunea unor zile mai bune era prezenta in fiecare rasarit de soare. Fiecare din noi are o ulita a copilariei, un loc sacru in care am fost fericiti fara motive speciale, doar pentru ca suntem vii si plini de vise.

Pe langa peisajele idilice, cartea e plina de momente emotionante, de treceri din generatii si de amintiri ce nu se uita. Personajele din povestiri – Sonia, Stefanel, Nuni, Suzica, Ioana, Dinu – nu sunt doar personaje, ci simboluri ale iubirii pure, ale inocentei si ale primelor pasi spre maturitate. Aceste amintiri ne arata ca fericirea adevarata e in lucrurile simple, in joaca de copil si in iubirile fara de griji, asa cum au fost ale noastre, intr-o zi frumoasa de primavara, cand nimic nu ne putea supăra sau face sa плачem.

Ionel Teodoreanu are talentul de a ne face sa ne simtim ca si cum am fi chiar acolo, printre acesti copii, ascultand susurul ulitei, mirosind aerul proaspat si simtind caldura primelor raze de soare. Cartea nu e doar o poveste despre un loc, ci o invitatie sa redescoperim frumusetea si inocenta copilariei si sa ne bucuram de fiecare clipa ca si cum am fi fost atunci, mici si fericiti, cu sufletele pline de speranta si curiozitate.