Aici e inima mea

Luc si Maia se intalnesc in copilarie si incep o prietenie aparte, care se va transforma apoi intr-o iubire acaparatoare, intinsa pe cinci decenii, o lume de sine statatoare care le serveste ca fundal pentru creatie artistica si pentru o constanta evolutie personala, un drum care trece printre obstacole, lupte interioare, introspectii si intrebari, pana in ziua in care Luc are nevoie de o inima noua… Am pus intotdeauna in carti in special lucrurile care mi-ar fi placut sa existe intr-o masura mai mare in lume, pe cele pe care mi-as fi dorit sa le intalnim mai des.
De la un timp, parca realitatii i-au cam lipsit povestile de dragoste care sa te copleseasca si sa te inspire, asa ca m-am gandit sa scriu eu una. – Cristina Nemerovschi Pentru ca inima mea nu e facuta din muschi si vase de sange.
E construita din amintiri, din noptile in care ne-am jurat sa fim mereu totul, e facuta din lumina si soarele zilelor in care am alergat tinandu-ne de mana, din micile gesturi in care ne-am daruit tot ce aveam, ne-am pus unul pe celalalt mai presus de sine. Inima mea, si a tuturor celor care iubesc cu adevarat, nu e doar un organ care pompeaza sange, ci este esenta tuturor lucrurilor simtite, este un caiet in care s-a scris absolut tot ce ne-a construit de-a lungul timpului.
Inima mea este poza in care ne regasim noi doi de la zece ani pana la saizeci si sapte, un colaj in care putem vedea ce am fost, ne putem contempla versiunile mai tinere si putem face pace cu ele, putem face pace cu timpul, cu ranile vazute si nevazute, provocate de o existenta care nu si-a pus oprelisti si a refuzat potecile usoare. Inima mea esti tu si inima ta sunt eu.