Mesteri in zeghe

Ce m-a prins cu adevărat la această carte, „Mesteri în zeghe”, a fost modul în care autorul ne poartă printr-un episod mai puțin cunoscut, dar plin de semnificație: restaurarea Cazinoului din Constanța de către deținuți politici, între 1951 și 1953. Între pagini se ascunde o poveste care nu e doar despre un monument, ci și despre oamenii care au trecut prin groază, dar au avut puterea să reconstruiască ceva frumos în condiții aproape inimaginabile. Trecând prin această experiență, ne dăm seama că fiecare mester, fiecare traume a faptelor din trecut, au lăsat urme adânci, dar și posibile lecții de curaj și demnitate.

Autorul, fiind fiul arhitectului Ion Cristodulo, aș vrea să spun că această carte vine dintr-un loc foarte personal și sincer. Se simte cum autorul își așază cu delicatețe și respect istoria și memoria, dar și cum vrea să transmită, mai presus de toate, un mesaj de admirație și recunoștință pentru acei oameni care au ales să înfrunte opresiunea și toate greutățile pentru a duce la îndeplinire un proiect atât de important. Este ca și cum ar spune: „Uitați-vă, acești oameni au făcut imposibilul, au transformat suferința în mântuire pentru un întreg edificiu și, indirect, pentru un întreg trecut.”

Îmi place că în carte regăsim o împletire subtilă între istorie, biografie și reflecție personală. Autorul ne conduce cu grație prin aceste povești, dar nici nu devine încărcat de detalii istorice plictisitoare, ci ne face să simțim emoția și lupta acelor oameni. În plus, faptul că povestea e învăluită într-un limbaj clar și deschis, cum i-ar spune unei conversații între prieteni, face lectura mult mai plăcută și accesibilă. E o remarcabilă combinație între un omagiu adus trecutului și o invitație la reflecție asupra felului în care istoria personală și cea națională se împletesc.

Pe scurt, „Mesteri în zeghe” nu e doar o relatare, ci o experiență profundă, plină de umanitate și de inspirație. E un reminder puternic că, chiar și atunci când viața ne pune în situații extreme și ne bagă în închisori, în loc să ne copleșească, putem găsi puterea să contribuim la ceva mare. Pentru mine, această carte a fost o călătorie în inimile oamenilor care au avut curajul să construiască, să reinterpreteze și să inspire, chiar din celula suferinței.