La sud de granita, la vest de soare

Imaginați-vă un bărbat care își trăiește liniștit zilele în Tokyo, având ca singur companie barul său și amintirile din tinerețe. Asta face Hajime, personajul principal din această poveste. Viața lui merge pe un freamăt calm, dar dintr-odată, totul începe să se zguduie din cauza unei povești de dragoste din trecutul său, una care încă mai arde în el cu aceeași intensitate ca și în ziua în care s-a întâmplat.

Ce te prinde însă cu adevărat la această poveste nu este neapărat iubita sau iubirile din trecut, ci conceptul de unicat: acea chestie irrepetabilă, unică, ce face orice legătură cu o anumită persoană atât de specială. Murakami chiar ne face să ne gândim dacă destinul uman este doar o simplă alegere sau dacă există ceva mai profund, mai misterios, în spatele fiecărei decizii.

Reîntâlnirea cu acea iubire din tinerete devine pentru Hajime o încercare disperată, aproape ca o cursă contra cronometru, în care vrea să recupereze timpul pierdut. E ca și cum ar încerca să prindă un vis uitat, să readucă în prezent o epocă de aur, chiar dacă asta însemnă să se confrunte cu riscul de a-și răni lumea actuală, de a pierde legăturile cu cine a devenit între timp.

Murakami știe să spună povești despre dragoste și moarte într-un mod atât de subtil și poetic, învăluind totul într-un decor muzical, cu melodia lui Nat King Cole, „South of the Border”, ce pare să fie coloana sonoră a acestei povești. Se simte o sămânță de melancolie în tot ceea ce face, dar și o frumusețe aparte, ca și cum fiecare amintire, fiecare alegere, are o valoare de neprețuit. În final, această carte te face să te gândești la propriile alegeri, la cât de fragile și totodată cât de importante sunt poveștile noastre de dragoste, și ce înseamnă, cu adevărat, să te regăsești după atâta timp.