5 in 1 sau 1 in 5. Diplomatia are caile ei secrete

Pe parcursul unei perioade scurte de timp, aproape trei decenii din „sangerosul secol XX” (din 1918 pana in 1945), Subcarpatia a parcurs, mai intai, statutul autonom al Ruteniei Subcarpatice si Ucrainei Carpatice (octombrie 1938 – martie 1939) in componenta Cehoslovaciei; dupa Conferinta de la Munchen, s-a supus unei publicitati internationale largi, apoi s-a transformat in Transcarpatia – cea mai vestica periferie a Ucrainei Sovietice, in componenta URSS. Aceste metamorfoze din viata unei generatii de oameni, care, fara sa-si paraseasca locuintele, au suportat trecerea la mai multe state, nu puteau sa nu lase amprente in constiinta, psihicul si moralul locuitorilor tinutului.
Ironia sortii consta in faptul ca rutenii carpatici reprezinta unicul popor din Europa Centrala si de Est care, din 1772 si pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial (1918), n-a stiut ce inseamna cu adevarat frontiera de stat; iar dupa ce s-a terminat cel de-al Doilea Razboi Mondial, a fost despartit si inconjurat din toate partile de frontierele cu URSS, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria si Romania. In plus, rutenii carpatici s-au aflat pe partea estica, dupa „cortina de fier”, care-i despartea de lumea civilizata din partea vestica.
La sfarsitul lui ianuarie 1945 (conform surselor cehe) sau la 24 martie 1945 (conform datelor din arhivele sovietice), Edvard Benes a primit la Londra, un document semnat de Iosif Stalin. Este unicul document cunoscut primit de presedintele Cehoslovaciei de la dictatorul sovietic.
Documentul se referea in exclusivitate la Rutenia Subcarpatica. – Renata Mois Tema abordata este una de mare actualitate in contextul conflictului din Ucraina intrucat autoarea trateaza situatia unei regiuni aflata la confluenta mai multor grupuri etnice si care a fost mereu un motiv de disputa pentru statele din zona.
Volumul este scris de o maniera agreabila, cu tinut academica si se bazeaza pe informatii cercetate in arhivele din mai multe, precum si pe o impresionanta bibliografie, atat in limbi de circulatie internationala, cat si provenita din statele Europei Est-Centrale. – Gheorghe Onisoru