Afurisania lui Doja

Stiu, poate suna ciudat, dar când auzi despre o carte precum „Afurisania lui Doja”, parcă te și gândești la o poveste de demult uitată, ascunsă în pile și arhive prăfuite. Ivan Birta ne aduce în față o comoară uitată: cel mai vechi manuscris legat de începuturile scrisului românesc, un document care șoptește povești de peste cinci secole. Mi-a plăcut ideea că, dincolo de titlul aparent încărcat, ne aflăm în fața unui act de mândrie națională, un fel de mesaj din adâncurile istoriei noastre, așa cum ea s-a păstrat în arhivele uitate.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost cum Ivan Birta reușește să ne poarte în lumea acelor vremuri, nu doar cu explicații sau analize reci, ci cu o poveste care te face să vrei să afli mai mult, să descifrezi misterul ascuns în fiecare colțișor al manuscrisului. Se simte clar pasiunea lui pentru aceste relicve ale trecutului și dorința de a le reda, după atâtea secole, lucirea și semnificația. Deși manuscrisul a trecut prin mai multe mâini și, aparent, pare imposibil de descifrat de oricine, Ivan ne arată că, uneori, răbdarea și iubirea pentru istorie pot sparge orice cod vechi.

Ce mi s-a părut foarte frumos e tonul simpler, mai aproape de conversație, pe care îl folosește autorul. Este ca și cum ai sta la o cafea cu el și ai povesti despre istorie, despre secretele ascunse ale manuscriselor și despre mândria de a fi român. El nu se pierde în termeni complicați sau explicații prea tehnice, ci ne transmite pe înțelesul tuturor importanța unui document atât de vechi și atât de plin de istorie. În final, nu e doar o carte despre un manuscris vechi, ci un apel la a nu uita de rădăcinile noastre, chiar dacă timpul a trecut și totul s-a schimbat în jurul nostru.

În concluzie, pentru cei care iubesc istoria, pentru cei curioși despre originile noastre naționale sau pur și simplu pentru cei care cred că orice piesă veche ascunde o poveste neștiută, „Afurisania lui Doja” e o carte de citit cu sufletul la gură. O poveste despre mândrie, despre păstrarea și descifrarea celor mai ascunse comori ale trecutului și, mai ales, despre cât de important e să nu uităm cine suntem și de unde venim.