Name: Calendar poetic
Brand: Emilia Ivancu
SKU: 9786064913678
Price: 35 RON
Availability: InStock

LEI

Recenzia noastra

Am descoperit Calendar poetic în momentele în care totul părea să se oprească în jur, și totuși, această carte a găsit o cale să pulsese în ritmul etern al anotimpurilor. Emilia Ivancu ne poartă într-o călătorie care nu ține doar de vechile calendaristici, ci de un fel de a fi în timp, de a fi în lume. Fiecare sezon, fiecare schimbare a naturii devine o metaforă pentru trecerea noastră prin viață, pentru schimbările interne, dar și pentru rădăcinile profunde ale sufletului.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e modul în care poezia ei devine un refugiu, o punte între lumea interioară și cea exterioară. Imaginile pe care le creează Emilia sunt atât de vizuale, atât de pline de sens, încât aproape poți să simți vântul toamnei sau frigul iernii în fiecare vers. Și totuși, în toată această trecere a fiecărui sezon, și în fiecare clipă de schimbare, simți o căutare profundă a identității, o nevoie de a înțelege cine suntem cu adevărat și cum ne raportăm la timpul care trece, uneori fără milă.

Poemele ei sunt încărcate cu o sensibilitate încântătoare, aproape arhaică, și totuși, pline de înțelepciune. Ea nu se tem să se golească, să renunțe la aparențe, și prin asta ne amintește că bucuria vieții vine din acceptare și din sinceritate. Autorul ne arată că timpul nu are mereu nevoie de ceas sau calendar, ci de o percepție mai profundă, una în care fiecare clipă devine un întrupat kairos – momentul perfect, plin de semnificație, în care totul se naște și se sfârșește în același timp.

Ce fascinează la această carte este cum Emilia Ivancu face din poezie o formă de a construi punți între noi și ceea ce trece, între minute și viețile noastre. Poezia nu e doar despre renaștere, ci și despre acceptarea pierderii, despre faptul că dacă ne lepădăm de pielea veche, putem descoperi o ființă mai adevărată, mai aproape de sufletul nostru. În final, Calendar poetic ne invită la o reflecție profundă asupra devenirii și a întâlnirii cu sinele, ca într-un joc de oglinzi care se rotește în eternitate, oferindu-ne mai multe perspective asupra vieții și timpului nostru efemer.

Descriere

Calendar poetic. Toamna, iarna, primavara, vara, toamna De fiecare data cand deschizi o usa si pasesti peste un prag savarsesti, constient sau nu, un gest ritualic.
Patrunzi intr-o lume care nu te cunoaste si nu te contine, careia ii esti, deocamdata, strain. Din statutul acesta decurgeau, in societatile traditionale, o suita de comportamente ale celor dinauntru si o serie de interdictii pentru cei din afara.
Emilia Ivancu are curajul de a imbraca pelerina unui homo viator si de a strabate teritorii si clipe, asumandu-si statutul de fiinta-intre-lumi, invatand limitele si nelimitele zilelor, lunilor si anotimpurilor ce i se astern inainte, niciodata egale cu ele insele, fluide si schimbatoare ca viata insasi. Calendarul poetic in care da roata anului, din noiembrie pana-n noiembrie, ca si cum ar respecta ritmuri stravechi, celtice, rescrie tainic una dintre ideile lui Ernst Junger, din Cartea Ceasului de Nisip.
Hieroglifa timp se scurge diferit prin nisiparnita poeziei, conferind simultan un sentiment de intimitate si de regasire, dar si unul de tristete in fata destramarii, a trecerii si a disparitiei. In versurile ei, desprinse dintr-o sensibilitate arhaica, pulseaza deplin inima intregului, straluminat intr-o clipa rotunda (kairos), in care solzii cad de pe ochi si privirea inoata in marile de dincolo de vizibil.
Lepadandu-si mereu pieile, asa cum timpul isi lasa in urma chipurile traite pana la ultimul rid, poeta invata lectia batranului calugar, potrivit careia „toata lumea e a ta cand ai renuntat la ea”. In fapt, nici timpul si nici spatiul nu conteaza, desi sunt atat de puternic marcate in texte, caci scrisul inseamna continuu „trecerea unui rau”.
Singura care ramane e devenirea, citita in cheia intalnirii cu sine si cu celalalt, in fiecare loc si ceas, ca-ntr-un caleidoscop interior, aratand la fiecare rotire viziunea unui alt sentiment. – Cristina Bogdan