Elefantul a disparut

Atunci când te apuci de citit din colecția lui Murakami, anumiți pași sunt inevitabili: te lasă cu ochii pe pagină, uneori te fac să râzi în hohote, alteori te lasă cu o senzație ciudată în suflet, ca și cum ai fi fost tras într-un vis. În „Elefantul a dispărut”, Haruki Murakami ne aruncă într-un peisaj de poveste, dar care te face să te întrebi dacă totuși nu e totul real sau… îi poți da vina pe o realitate alternativă. Fiecare poveste din această carteitează cu mintea și cu sufletul și te duce pe drumuri neașteptate, pline de personaje bizare, scenarii improbabile și situații care par desprinse dintr-un alt univers, dar totodată atât de umane, de pline de viață.

Primul lucru care îți sare în ochi e cum Murakami folosește magia banalului – un elefant care dispare fără urmă, un cuplu de tineri care atacă un McDonald’s noaptea sau o tânără care devine prizoniera unui monstru verde în curtea casei. toate aceste întâmplări, aparent fără legătură și absurde, devin parte dintr-un puzzle mai amplu al vieții, o introspecție asupra modului în care percepem realitatea și propriile noastre iluzii. Sunt povești care te fac să zâmbești jenat, dar și să te gândești profund la cât de fragilă e granița dintre realitate și ficțiune.

Ce e cu adevărat fascinant în această carte este modul în care Murakami amestecă elemente de comedie și absurditate, dându-le un aer de normalitate, iar apoi te stăpânește cu emoții sincere și momente de liniște profundă. Personajele sunt atât de umane – fie că e vorba de cuplul care suferă de bulimie sau fata care descoperă monstrușorul, toate au propriile lor frici, dorințe și vise. Fiecare poveste pare să fie o reflecție a timpului nostru, a problemelor noastre și a universului misterios în care trăim. Deși unele întâmplări par desprinse dintr-un basm, prezența lor dă o stare de autenticitate și tepui al unei lumi care vibrează între banal și extraordinar.

La final, tot ce poți simți e o uimire plină de căldură față de talentul lui Murakami de a creea aceste narațiuni care te țin cu sufletul la gură. E ca și cum ai fi învăluit de o ceață magică, în care orice e posibil și nimic nu e ceea ce pare. Și totuși, rămâi cu o senzație de puțin fragilitate, de fragilitate umană și de frumusețe în absurd. „Elefantul a dispărut” nu e doar o colecție de povești, e o invitație de a privi lumea cu alți ochi, de a accepta ca uneori cele mai ciudate întâmplări pot fi cea mai frumoasă parte a vieții noastre și a imaginației noastre.