Bivolita de apa din podul casei. Certitudinile domnului Heisenberg

Mi-a fost cumva greu să ies din povestea acestei cărți la prima citire — atât de mult se adună pe pagini și atât de multe idei sunt aruncate peste tot, ca într-un mural digital al societății noastre moderne. Cartea aceasta, cu titlul pretențios și un pic profetic, pare mai mult un dialog cu un viitor tot mai neașteptat și chiar îngrijorător, pe măsură ce înaintezi în poveste. Începe cu o reflecție sinceră despre lumea în care trăim, în care totul pare să se miște foarte rapid, de parcă am fi fost cuprinși de un vârtej de tehnologii, idei și impulsuri. Autorul nu se ferește să pună degetul pe reflectoare și să arate cum clasa de jos, în loc să fie sprijinită, e tratată tot mai mult ca o resursă, un fel de materie de consum, scăpată de sub control, aproape de a fi uitată ca ființă umană cu vise și întrebări. E ca o constatare amară a felului în care valorile umane se pierd în fața algoritmilor și a „inteligenței artificiale” care, în loc să ne unească, ne disecă și ne dezumanizează pe ascuns.

Un lucru ce mi-a plăcut foarte mult e felul în care autorul își amintește de un trecut aproape uitat, cum a anticipat, cu mulți ani în urmă, toate crizele pe care le trăim acum. El pare să fie un vizionar lovit de realitate, dar și un rebel care nu are de gând să accepte această stare de fapt fără a o comenta. În același timp, cartea păstrează un ton aproape de conversație amicală, ca și cum ai sta la o cafea cu cineva care vrea să te trezească din amorțeală și să te pună pe gânduri. El ne arată cum, din cauza goanei după bani și succese superficiale, am uitat de propria noastră identitate și de oamenii din jurul nostru. Tot ce pare să conteze e să fii în pas cu trendul, să multiplici și să mimetizezi ceea ce văd cei din jur, ca și cum am fi pe o bandă rulantă fără să știm exact cine suntem cu adevărat.

Ceea ce m-a impresionat sincer a fost modul în care autorul folosește limbajul său poetic, poetic de un fel mai special, mai filosofic, dar și mai sincer. Se simte că nu e doar un exercițiu intelectual, ci o manifestare a unei nevoi profunde de a înțelege și de a reda complexitatea interacțiunii dintre tehnologie și umanitate. Într-un fel, această carte devine o invitație la reflecție despre cum ne definim noi pe noi înșine, în fața acestor schimbări radicale de pe scena globală. Și, poate cel mai important, ne provoacă să reanalizăm ce înseamnă cu adevărat identitatea, alienarea și legătura noastră cu lumea digitală. E ca și cum autorul ne-ar da o mână de ajutor pentru a ne scoate din această stare de alienare și pentru a ne regăsi omenitatea, în ciuda tuturor provocărilor.

În final, această carte nu-i doar o lucrare de filozofie sau un manifest. Este o pledoarie sinceră pentru conștientizare, pentru a nu ne pierde pe drum și pentru a reuși să păstrăm, în mijlocul haosului modern, acea umanitate pe care o tot alergăm, dar pe care trebuie s-o păstrăm cu orice preț. O recomand oricui vrea să vadă dincolo de suprafață, să gândească la ceea ce înseamnă cu adevărat să fii om, în vremurile acestea pline de viteza și tehnologie. Pentru că, până la urmă, despre asta e vorba: să nu uităm niciodată cine suntem cu adevărat, indiferent de algoritmi și de digitalizări. Într-un fel, această carte devine un vast puzzle al iluziilor moderne, dar și o farfurnie de sinceritate și speranță în mijlocul unei lumi tot mai acaparată de tehnologii și preconceptii.