Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte, „303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin V. Dragoi”, e ca e ca o mică comoară pentru oricine iubește colindele. De fiecare dată când o răsfoiesc, parcă mă întorc în copilărie, la serile de iarnă petrecute împreună cu familia, cântând la unison sau ascultând povești și colinde tradiționale. Autorul a avut o misiune grea, să adune și să păstreze aceste comori ale sufletului românesc, iar rezultatul e de-a dreptul fantastic.
Ce mi se pare fantastic e modul în care Sabin V. Dragoi a reușit nu doar să adune aceste colinde, ci și să le prezinte într-un mod foarte prietenos și ușor de urmărit. Sunt notate cu grijă, cu textul clar și melodia fiecărei colinde, ca să poți încerca chiar și acasă, dacă vrei, să cânți sau să istorisești poveștile din spatele lor. Are o magie aparte să vezi cum, pe paginile astea, se păstrează un suflet întreg, o tradiție vie, care a trecut din generație în generație.
Un alt aspect pe care l-am apreciat mult e varietatea colindelor. Nu sunt doar cele clasice, cunoscute de toți, ci și povești mai puțin comune, poate mai autentice, din zone diferite ale țării. Așa am descoperit câte o nouă melodie sau o altă poveste, și m-am simțit ca și cum aș fi fost acolo, în satul acela, la o horă sau la un pomelnic la biserică, în ajun de sărbătoare.
Ce mi s-a părut și mai special e faptul că aceste colinde nu sunt doar cântări fără sens. Fiecare are o poveste, o legendă sau o simbolistică aparte, iar capitolele din carte te ajută să le înțelegi mai bine, să păstrezi esența tradițiilor noastre. E ca o călătorie în timp, în inima satului românesc, într-un mod foarte autentic, fără artificii sau pretenții, doar cu frumusețea și sinceritatea lor.
Per total, această carte nu e doar pentru cineva care iubește muzica sau tradițiile românești, ci pentru oricine vrea să simtă adevărul și căldura acestor colinde. E o comoară, o păstrare a sufletului popular, în care fiecare vers și notă te poartă în vremuri mai simple, mai bune, și te convinge că, indiferent de vremurile ce vin, dorul după povești și cântec e întotdeauna acolo, în sufletul românesc.
