Potentialul religios al copilului 6-12 ani

Mi-a fost de mare ajutor să descopăr această carte, pentru că pune într-un mod atât de sincer și cald problema relației dintre copil și credință. Autoarea, Sofia Cavalletti, ne invită să privim pe fereastră lumea micuților cu o altă perspectivă, mai aproape de sufletul lor și de modul lor de a percepe divinitatea. Ea nu vorbește despre creștere și despre înțelepciune ca despre ceva pe care trebuie să-l dobândim pe măsură ce înaintează anii, ci mai degrabă despre potențialul lor natural de a se întâlni cu Dumnezeu încă din copilărie.

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul în care explică metoda Montessori aplicată în cateheză, cu ideea de “Ajută-mă să fac singur”. Se pare că, în loc să impunem copilului anumite cunoștințe sau credințe, profesorii sau părinții devin niște ghizi, facilitatori, care îi ajută pe micuți să descopere singuri adevărul. Practic, e ca și cum le-am oferi unelte pentru a înțelege lumea și, mai ales, lumea divină. În acest fel, copilul nu devine un simplu receptor de informație, ci un participant activ în procesul de descoperire religioasă.

Ce mi s-a părut uimitor a fost ideea de „pedagogie inversată”, unde, paradoxal, adultul are ceva de învățat de la copil. În loc să fie cel care predă și conducă, el devine ascultător și învățător, descoperind în inocența și puritatea celor mici cele mai importante lecții despre credință și adevăr. Mă face să mă gândesc cât de multă înțelepciune și sinceritate există în ochii unui copil atunci când vorbește despre Dumnezeu, și cât de mult poate învăța și adultul din această simplitate.

Autoarea ne provoacă, într-un mod foarte blând, să redescoperim frumusețea credinței ca pe o experiență vie, directă, personală. Ea ne amintește că, pentru a transmite valorile spirituale, trebuie să fim pregătiți să regăsim inocența și dorința de cunoaștere a copilului, chiar și atunci când pare că ei nu înțeleg totul sau că trebuie “să crească” pentru a putea pătrunde în misterele credinței. În final, această carte nu e doar despre teorie, ci despre o chemare la o întâlnire autentică cu divinitatea, înțeleasă și trăită alături de cei mici, din suflet în suflet.

Mi se pare că e o lucrare valoroasă, nu doar pentru cei care lucrează cu copii, ci pentru oricine își dorește să vadă credința ca pe o experiență omni-sensorială, pură și plină de speranță. Cu povești și exemple de la cei care au experimentat și au aplicat aceste principii în diverse colțuri ale lumii, cartea devine un ghid blând, dar plin de forță, pentru a ne reaminti că, indiferent de vârstă, întâlnirea cu Dumnezeu rămâne cea mai frumoasă și esențială stare a ființei noastre.